— On Comms Design. From London

Archive
Admin

It’s been a year already since last year 🙂 And one resolution is already happening and announced in the post previous to this one.

I have not blogged more. I feel bad about it and stupid with having given in to the ease with which one shares stuff on Facebook only to see it liked a bunch of times and then disappear into nothingness. That has not changed. Facebook is still a bottomless pit of darkness.

But other stuff has. This is my 2015 resolutions post. I was sad back then. I missed my life in Romania, my friends, my flat, my R2D2 doll. One year on, I still miss some of that: the friends mostly, but I have a new flat I am growing to like, and my life in London is not too bad, made a bit better by working in a great place and a few kind people who take care of me (Andreea, Andreea, Stefan, Adriana, Ben, Tom, Christina, Nik, Dragos, Gabi, Mihnea and recently Sanziana and Adriana). Skype and Messenger keep me connected to my best friends at home, Andreea and Cristina, you will forever be the lights of my life and the people who keep me sane. Skype connects me to the people I need, Mircea and my parents. Bobby is sometimes only a plane ride away. Trains now connect me to the man in my life. I have, clearly, learnt to make connections in various ways and replaced physical closeness with the next best thing. And this life is now good.

How did I do for resolutions? Surprisingly well I might say but unwittingly so, because whatever has happened did not happen because my will power has improved. I am now 10 kilos heavier than I should be and still cannot make a decent croissant at home. I have made a bunch of other stuff though and people seem to like them (I could link here to a nice album in FB but, guess what, FB sucks so no albums). I have seen a bunch of great movies and walked a whole lot more (made it through two Tube strikes) and read enough but not as much as my resolution suggested. I meditate sometimes. Not “professionally” but I do spend time thinking about my life. And I do strategy in a place that lets me do it the right way (Head of Strategy since October now, wheheeey!). Can’t even remember what the womanhood thing was about. I think I still suck at that one but who cares, if it was that unimportant probably should not have been a resolution to begin with.

What’s the plan for 2016? I have a draft but it’s really not thought through. The first 5 ones are below. They are the obvious ones. The big deep ones I am still working on.

  1. Blog for Christ’s sake! – I already made a jump to Medium. I’ll try some more things. I need to be able to take a serious hold of this publishing stuff and do it properly.
  2. Build something at work – there’s a handful of us now and we’re growing in the strategy department; but I want to make it something people are proud to speak of and something that genuinely works.
  3. Walk even more, maybe run, maybe swim – because I do need to get back in shape. I am clearly aware that this one needs to be a bit clearer and more specific because otherwise it will be among the not done ones. I’ll think it through.
  4. Bake and bake some more – breakfast and bread and cake. That’s the new frontier. I am done with muffins and cookies and pound cakes. I want layers and tiers and pastry.
  5. Start something that will define my life in my forties. Not sure what that is but I feel 39 is a new deadline and I should be planning for it.

+

5 more I still need to work on. To be continued.

 

Vine in curand luna cadourilor si, daca lucrati intr-o companie cat de cat mare, stiti ca asta inseamna luna felicitarilor de la/catre parteneri si clienti. Eu asociez luna asta mai ales cu un morman de agende pentru anul urmator care toate ajung in sifonierul tatalui meu [care nu a folosit niciodata o agenda dar adora lucrurile gratis]. Cum e mai bine?

Trebuie sa va spun de la inceput ca articolul asta a fost “instigat” de oamenii de la gourmetgift.ro care m-au pus pe ganduri cu cosurile lor cadou traditionale. De ce? Deoarece  pentru mine, de fiecare data, pregatirea cadourilor de sarbatori de la “corporatie” incepea cu aceeasi dilema absurda–> brieful asta “sa fie util dar creativ, nu ca toata lumea ca doar primesc 1000 de alte lucruri de la alti parteneri, sa fie on brand, despre Craciun si sa coste maxim 20 Euro bucata”.

De ce era o dilema absurda? Pai din doua motive:

  1. E imposibil sa faci asa ceva. Unde gasesti ceva creativ, diferentiator, pe brand, unic pe piata si ieftin?
  2. Mie nu-mi placea niciodata cand primeam genul asta de cadouri pentru ca de cele mai multe ori ele erau niste gimmickuri simpatice dar inutile pe care le insirai pe birou si apoi le aruncai pe 3 ianuarie cand te intorceai din concediu.

Dupa mine exista trei tipuri de cadouri “corporate” pe care le poti trimite/primi:

  1. cadoul creativ – ceva despre Craciun si despre filosofia de brand a celui care trimite [un Mos Craciun intr-un BMW verde daca esti BMW, spre exemplu]
  2. cadoul util – agende [fara calendare !!! va rog, avem cu totii Google Calendar si calendar interactiv pe telefon]
  3. cadoul util premium – cosurile de bunatati gen gourmetgift.ro

si m-am intrebat care sunt cele mai potrivite destul de multa vreme pentru ca peste tot pe unde am lucrat cadoul de Craciun era o problema.

gourmet_0543

O vreme indelungata m-am bazat pe sentimentul pur personal ca mie imi plac cel mai mult alea utile premium, nu de alta dar le poti duce acasa la mama si la tata sau le poti consuma la distractie cu colegii sau le poti pasa matusii care te calca pe nervi si pentru care nu ai luat nimic special.

Ulterior insa, au venit mai multe informatii care mi-au confirmat si intarit ceea ce era numai un “feeling”. Spre exemplu, intr-o discutie cu strategii de la o mare platform de micro-blogging, la intrebarea daca ar trebui sa transmitem mesaje de brand in seara de Craciun, raspunsul a fost “Categoric NU!”. E ciudat sa te bagi in sufletul omului atunci cand el e cu sufletul in alta parte, la familie, la bucuria unei aniversari etc. Cumva mi s-a parut ca oamenii au dreptate si am devenit de atunci un suporter infocat al cadourilor utile premium, chiar cu riscul de a nu ne diferentia de cadourile altor parteneri. Pentru ca de Craciun n-ar mai trebui sa “vindem” ci doar sa “impartasim”.

Vesti buneee!

De pe 3 decembrie reincep cursul de comunicare online de la Dalles Go. Inscrierile se mai fac pana pe 25 noiembrie 1 decembrie si cred ca mai avem cateva locuri. Anul asta insa am si o mega mega supriza. Pentru ca in prima parte a cursului, cea de asta vara, am alergat practic prin material si n-am reusit sa acoperim serios cateva subiecte importante, am decis sa modificam putin programa SIIIIIII sa aducem ca profesor pe partea de social pe cel mai cunoscut consultant de Social Media/Facebook in Romania, Alex Negrea.

Asadar, din 3 decembrie, eu voi acoperi introducerea in marketing digital, partea de search + display si community + content marketing in afara Social Media. Iar in a doua jumatate a cursului, Alex se va ocupa dedicat de instrumente de promovare in SM. Cursul dureaza 12 saptamani.

Sper ca sunt vesti bune si va astept la curs.

How to Web Facebook cover

In fiecare an de cand se organizeaza How To Web imi promit ca merg si in fiecare an au intervenit deplasari si alte lucruri si nu am ajuns. Asa ca anul asta m-am dus la oamenii de la HTW si i-am rugat sa ma lase sa fiu un fel de blogger implicat in comunicare (nu o sa zic blogger oficial pentru ca am impresia ca un blogger oficial trebuie sa fie putin mai serios decat mine) ca sa fiu mai aproape de ce se intampla acolo.

Stiti probabil de ceva vreme ca sunt un om care admira mult antreprenoriatul de tehnologie. Mi se pare o zona in care numai the best of the best reusesc cu adevarat si imi place sa cred ca si de la noi din tara s-au lansat cateva povesti de succes. How to Web este un eveniment care strange exact genul asta de oameni: oameni care fac antreprenoriat in tehnologie, deci sunt in zona de cutting edge, lucreaza intr-un mediu in care lucrurile se schimba in cateva saptamani, cu produse care n-au cum sa ramana nationale ci e musai sa mearga regional sau global ca sa devina profitabile, pe scurt niste oameni pe care merita sa ii asculti.

Si tocmai pentru ca voiam sa fiu aproape de eveniment dar mai ales sa ma simt okay cand vine vorba despre ce se intampla acolo, m-am gandit sa iau cate un business fondat de speakeri si sa incerc sa il disec pentru a-i gasi avantajul competitiv. Incepand de saptamana asta deci sper sa pot sa va povestesc despre ce face Woo Themes mai tare decat competitia, cine e Dentsu, ce propune Rushmore (BTW, managerii acestor companii o sa fie la HTW)

Intre timp insa sunt doua lucruri importante de mentionat

SS 300x250 - dynamic

1.STARTUP SPOTLIGHT –  La How to Web si anul asta vor veni o serie de startup-uri care isi vor prezenta businessurile in fata unor potentiali investitori in cadrul StartUp Spotlight. Perioada de selectie a trecut si puteti citi aici despre cine va fi anul asta in Spotlight, precum si despre mentori, investitori si programul de pitching.

 

 

 

 

2. SPEAKERI – daca va intereseaza cine sunt oamenii care vor vorbi, au inceput sa fie publicate interviuri cu ei pe blogul HTW aici, aici si aici.

 

Buna dimineata si sa avem o zi insorita. Iata linkuri de luni ca sa va tina putin ocupati pe la 11 cand ar fi timpul sa luati prima pauza de social media a zilei 🙂

1. [FREE DOWNLOAD] Consiliul directorilor de marketing a facut un studiu despre asteptarile consumatorilor de la branduri in social media. Puteti sa il descarcati complet de aici. Nimic nou sub soare insa.

2. [research] Oamenii de la Forbes au scos un articol amuzant cu trei motive de natura psihologica pentru care e mai bine sa luati o pauza de la social media. Printre altele pentru ca social media face rau la self-esteem. Serios? Se pare ca da – LINK

3. Cum sa faci o prezentare ppt mai atractiva? Stiu ca ne tot intrebam de 100 de ani dar iata o prezentare ppt atractiva care da si niste resurse interesante

5. [teorie] Din cand in cand mi se pare interesant sa ne mai gandim si la resorturile din spatele social media. Si articolul asta are mare dreptate cand spune ca marile retele de socializare, siteuri etc sunt in businessul simplu de a ne vinde pe noi advertiserilor. Cum bine zicea omul din articol “advertiserii sunt publicul si consumatorii sunt produsul”. LINK

6. [infografic] La inceput de an trenduri de la Facebook. Cele mai discutate subiecte si altele intr-un infografic scurt si la obiect

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7. Si tot pe principiul restrospective, cele mai relevante momente ale Twitter in 2012 in filmuletul de mai jos.

Cristi Lupsa se incapataneaza sa aduca oameni care fac jurnalism bun pe la reviste care tolereaza jurnalismul bun intr-o tara in care presa cica moare, jurnalistii fie renunta fie se dau cu dracul si in general informatia de incredere a deveni un lux iar isteria ceva normal.

N-am fost la ambele zile de POS2 dar a fost suficient sa ii ascult in prima zi pe Jacqui Banaszynski, Chris Jones si Mike Sager ca sa inteleg de ce oamenii astia ar parea niste anomalii la noi.

1. Pentru ca scriu mult. Iubesc detaliile. Adora povestea. Cauta interesantul in orice. Cele mai interesante povesti ale lor nu au fost despre subiecte breaking news. Un cuplu gay traind la o ferma si moartea unuia dintre cei doi, intoarcerea in tara a sicriului unui soldat ucis peste hotare. Nimic exceptional si totusi povesti care contin un context MULT mai mare decat simpla istorie.

2. Pentru ca nu pornesc niciodata cu o idee preconceputa. Sager n-a explicat la nesfarsit ca niste neonazisti americani erau extrem de simpatici desi probabil produceau bombe in pivnita (asta e de la mine, omul n-a zis chiar de bombe). La noi pornesti setat sa demonstrezi ca ala din articol e un bou. Ca a furat. Ca internetul omoara presa (da, inca nu mi-a trecut supararea dupa absurdul articol din Adevarul!)

3. Pentru ca fac fact-ckeching si cand facts nu este egal cu figures. Pentru oamenii astia e important sa stie exact daca omul avea sau nu o poza cu Obama pe frigider. EVIDENT ca se verifica cifre daca sunt. Dar “facts are not just the figures”. Totul este FACT. Totul trebuie verificat, nu poti sa risti sa minti oamenii care te citesc.

4. Pentru ca vor ca treaba pe care o fac sa conteze si isi pun intrebari despre asta. Pentru ca nu au mereu certitudini si nu vad lumea in alb si negru, in inamici si prieteni.

5. Pentru ca nu se jeneaza ca uneori nu au bani si nu sunt in stare sa isi calce pe principii pentru asta. Scrisul de meniuri de care vorbeste Sager probabil nu se mai intampla la nivelul celor trei pe care i-am ascultat eu. Dar au facut-o candva. Si all is fair in love and journalism – adica mai faci si joburi de trei lei. Dar nu te inregimentezi la mogul si nu renunti la etica breslei.

6. Pentru ca inteleg valoarea unei povesti bine spuse.

7. Pentru ca nu se tem de internet.

A fost bine. Vreau si eu mai multe articole scrise de oameni asa ca la noi le gasesc tot mai greu.

 

 

Acum o luna si mai bine am primit de la oamenii de la Nemira propunerea sa impartasesc cu cei care ma citesc cativa dintre autorii mei favoriti. Va spuneam atunci ca in prima faza nu am stiut exact daca ne “potriveam” insa cand am gasit colectia completa Julian Barnes am stiut ce am de facut. Am avut pana acum 6 concursuri in decursul carora cativa dintre cititorii mei au castigat carti frumoase pentru care le multumesc colegilor de la Nemira.

Saptamana trecuta am postat ultimul concurs si am primit recomandarea sa trag o fuga pana in Norvegia ca sa vad Zidul Trolilor 🙂 o formatiune muntoasa cu adevarat impresionanta despre care, evident, nu stiam nimic. Gasiti mai multe info despre Trollveggen aici si aici un site cu imagini de la fata locului. M. – omul care mi-a recomandat aceasta locatie, castiga si ultima “etapa” a concursurilor Nemira de pe blog si o sa il/o rog sa imi trimita o adresa unde sa ii trimit cartile.

Multumesc foarte mult Nemira si nu uitati sa vizitati libraria lor online la nemira.ro si sa ii urmariti pe social media FBTwitter,Google+Pinterest

 

Intr-0 seara cand ma intorceam acasa am dat aproape peste un canal deschis de langa blog. Am injurat printre dinti administratia drumurilor si apoi am dat inapoi in groaza ptr ca din canal se iteau doua capete de copii uitandu-se fix la mine. M-am indepartat grabita, nestiind ce sa fac. Mi-era clar ca acei copii locuiau sub blocul meu, intr-un canal. Am locuit aproape 1 an cu acesti “vecini”.

Nu cred ca exista copii invizibili. Adica nu inteleg conceptul. Cred ca stim cu totii ca sunt acolo insa alegem sa ii ignoram pentru ca nu e problema noastra. Eu ii vad peste tot, ii vad incercand sa spele geamurile masinilor, ii vad la ore cand ar trebui sa fie la scoala pierzand vremea pe langa vreun chiosc, ii vad dormind in parc pe banci. Ii vad peste tot. Dar aleg sa ii ignor.

Dintr-un material informational de la UNICEF am inteles ca acesti copii invizibili  “sunt acei copii care “nu exista”. De fapt, acestia nu exista in statistici oficiale. De ei si nevoile lor, sistemul de ingrijire si ocrotire din Romania nu se poate ocupa deoarece nu ii poate identifica.”

Cred ca e important sa alegem sa nu ii mai ignoram. Si se poate face asta astazi prin mijloacele de mai jos

  • SMS la 8848, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone;
  • apel la 0900 900 230, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom;
  • donații online pe www.unicef.ro, plus posibilitatea de a face donații lunare automate (cu sumă minimă de 10 lei/lună), opțiune pusă la dispoziție de payU.
De asemenea poti deveni prieten UNICEF si asta inseamna ca:

  • Darul tău lunar ca Prieten UNICEF de 15 lei inseamna un ghiozdan pentru un copil vulnerabil.
  • Darul tau lunar ca Prieten UNICEF de 50 de lei protejează un copil de separarea de familie

Daca vreti sa ajutati si altfel va puteti implica raspandind mesajul 🙂

 

1. Nu stiu daca stiti despre proiectul de Open Journalism de la The Guardian. Aici gasiti pagina oficiala si un filmulet senzational cu Clay Shirky despre open journalism – LINK

2. Mac sau PC? Daca va preocupa intrebarea asta, aflati ca incet incet volumele de Mac-uri vandute incep sa egaleze pe cele de PCs. Adica ne indreptam catre cam cum eram prin 1985. – LINK

3. Cate incarcatoare diferite aveti? Iaca un device misto de incarcat unitar 🙂 – LINK

4. Loose tweets, sink ships – cel mai tare manual de social media guidelines gasit la The American Navy – LINK

 

Saptamana trecuta v-am rugat sa imi explicati de ce postati chestii personale in social media pentru un pachet de doua Julian Barnes + 2 carti supriza. Pentru un comentariu lung si pertinent a castigat Andra. Vedeti aici ce frumos a stiut sa explice parcursul ei prin social media.

Saptamana asta va propun un Barnes putin altfel, despre un personaj care pe mine ma fascineaza, Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Arthur & George se numeste cartea si o pun la bataie in schimbul unei munci de detectiv pe siteul nemira :). Daca puteti sa imi spuneti cum se numeste politistul care este deranjat din concediu intr-un roman scris de o mare doamna a policierului romanesc, ati castigat  cartea + inca una supriza asa cum facem de obicei.

Va rog nu uitati ca toate cartile astea frumoase vin de la Editura Nemira, www.nemira.ro si pe FBTwitter,Google+Pinterest

 

 

Am venit la TEDx Iasi mai ingrijorata decat la orice alta conferinta la care vorbesc. De altfel a fost prima conferinta pentru care mi-am scris intreaga prezentare cuvant cu cuvant inainte de evenimentul in sine. Normal improvizez de la o idee centrala pe baza unor indicii vizuale. La TED insa am simtit ca nu “se face”. Din pacate drumul de cateva ore prin dealurile molcome ale Moldovei m-a facut sa imi schimb starea de spirit asa ca mi-am schimbat in cap si prezentarea care din “cum e marketingul cea mai egoista profesie” a ajuns in fel de “lasati consumatorii sa vina la mine”.

N-am vorbit despre nimic breakthrough insa a fost bine pentru ca mi s-a reconfirmat o idee pe care o mentionasem cand am decis ce facem la Interesting 2012 anume ca e necesara recuperarea unor idei bune dar pierdute din cauza vitezei epocii in care traim. M-am bucurat deci ca am putut sa povestesc oamenilor despre cum idei ca permission marketing, the age of conversation sau intreaga scriitura din the Cluetrain Manifesto, au prefatat, cu mult mult timp inainte, epoca de discutii despre privacy, relatia dintre brand si cei care ii dau like sau follow, UGC sau conversatia intre brand si consumator.

Am vorbit putin despre limbajul marketingului si usoara sa tendinta catre ierarhizarea relatiei cu cei care consuma produsul. Cred sincer ca uneori cuvintele pe care le folosim despre oamenii care ne cumpara produsele ii pun pe acestia intr-o pozitie inferioara. Aici l-am citat pe Godin care zice “Getting smart about naming is at the heart of marketing. Calling every single person a ‘customer’, for example, is hardly a nuanced way of engaging with the public. Salespeople are especially nuanced at this, but often make mistakes as well. Car salesman are notorious for misnaming women who walk in (spouse instead of primary decision maker).”

Am incheiat cu indemnul standard in epoca Share in care traim: lasati pe cei care va consuma produsul sa va construiasca si marketingul si un citati din Cluetrain:

But learning to speak in a human voice is not some trick, nor will corporations convince us they are human with lip-service about “listening to customers. They will only sound human when they empower real human beings to speak on their behalf.”

Nu-mi vine nici acum sa cred ca acest citat care reprezinta esenta marketingului modern a fost scris in 1999.

Multumesc TEDx Iasi. Niste fotografii aici 

LATER UPDATE: uite si filmarea 🙂

 

N- am facut bine concursul numarul 1 de la Nemira pentru ca oamenii mi-au recomandat toti carti foarte faine si eu nu am cum sa le dau premii tuturor. In plus, cand am decis cui sa dau premiul a trebuit, din pacate, sa elimin prin RE-prezentare pe Neil Gaiman pe care il citesc cu religiozitate :). Mi-a atras insa atentia sugestia Ioanei S care imi recomanda cele de mai jos si am decis ca la ea va merge Julian Barnes, O istorie a lumii in 10 1/2 capitole precum si Floarea de loldilal de Ana-Veronica Mircea

Jun 26, 2012

Reply

Stephen King- “Misterul regelui- despre scris”

Pentru ca n-am citit autobiografie mai captivant si mai frumos scrisa.
Pentru ca nici o alta carte “despre scris” nu te invata mai bine cum sa scrii. Si nici un alt scriitor, mai ales unul de calibrul lui King, nu dezvaluie atatea tehnici si greseli caracteristice procesului de a scrie o carte.
Pentru ca Stephen King ni se dezvaluie complet si altfel decat il stim: franc, colocvial, prietenos, fragil, om.
Pentru ca e o poveste, pana la urma. O poveste care te prinde si care iti lasa un gust bun, la final- eroul a ramas cu fata si cu banii si pe deasupra, te-a invatat si pe tine cum ai putea sa devii un erou.

Uitati-va, va rog, si la celelalte carti recomandate: cu nume ca Arthur C Clarke, Neil Gaiman sau Orson Scott Card printre autori nu cred ca gresiti 🙂

________________________

Pentru saptamana ce urmeaza va propun un nou titlu de Julian Barnes, anume Tour de France, pentru ca astazi a inceput Tour de France 🙂 [nu-i mare legatura in text dar imi permite mie sa va spun ca a inceput Tour de France :)]. Asadar, daca vreti sa primiti Tour de France de Julian Barnes + o carte surpriza, am de data asta rugamintea sa intrati pe descrierea cartii, sa gasiti numele pictorului mentionat in carte si sa imi spuneti in comentarii ce curent artistic reprezinta 🙂 (e simplu, just google it 🙂

Pentru asta nu va las decat pana miercuri.

Si Ioana S, te rog da-mi un mail prin formularul blogului cu adresa la care vrei sa fie livrate cartile si FELICITARI.

Va rog nu uitati ca toate cartile astea frumoase vin de la Editura Nemira, www.nemira.ro si pe FB, Twitter, Google+, Pinterest