— On Comms Design. From London

Archive
Parteneriate

Vine in curand luna cadourilor si, daca lucrati intr-o companie cat de cat mare, stiti ca asta inseamna luna felicitarilor de la/catre parteneri si clienti. Eu asociez luna asta mai ales cu un morman de agende pentru anul urmator care toate ajung in sifonierul tatalui meu [care nu a folosit niciodata o agenda dar adora lucrurile gratis]. Cum e mai bine?

Trebuie sa va spun de la inceput ca articolul asta a fost “instigat” de oamenii de la gourmetgift.ro care m-au pus pe ganduri cu cosurile lor cadou traditionale. De ce? Deoarece  pentru mine, de fiecare data, pregatirea cadourilor de sarbatori de la “corporatie” incepea cu aceeasi dilema absurda–> brieful asta “sa fie util dar creativ, nu ca toata lumea ca doar primesc 1000 de alte lucruri de la alti parteneri, sa fie on brand, despre Craciun si sa coste maxim 20 Euro bucata”.

De ce era o dilema absurda? Pai din doua motive:

  1. E imposibil sa faci asa ceva. Unde gasesti ceva creativ, diferentiator, pe brand, unic pe piata si ieftin?
  2. Mie nu-mi placea niciodata cand primeam genul asta de cadouri pentru ca de cele mai multe ori ele erau niste gimmickuri simpatice dar inutile pe care le insirai pe birou si apoi le aruncai pe 3 ianuarie cand te intorceai din concediu.

Dupa mine exista trei tipuri de cadouri “corporate” pe care le poti trimite/primi:

  1. cadoul creativ – ceva despre Craciun si despre filosofia de brand a celui care trimite [un Mos Craciun intr-un BMW verde daca esti BMW, spre exemplu]
  2. cadoul util – agende [fara calendare !!! va rog, avem cu totii Google Calendar si calendar interactiv pe telefon]
  3. cadoul util premium – cosurile de bunatati gen gourmetgift.ro

si m-am intrebat care sunt cele mai potrivite destul de multa vreme pentru ca peste tot pe unde am lucrat cadoul de Craciun era o problema.

gourmet_0543

O vreme indelungata m-am bazat pe sentimentul pur personal ca mie imi plac cel mai mult alea utile premium, nu de alta dar le poti duce acasa la mama si la tata sau le poti consuma la distractie cu colegii sau le poti pasa matusii care te calca pe nervi si pentru care nu ai luat nimic special.

Ulterior insa, au venit mai multe informatii care mi-au confirmat si intarit ceea ce era numai un “feeling”. Spre exemplu, intr-o discutie cu strategii de la o mare platform de micro-blogging, la intrebarea daca ar trebui sa transmitem mesaje de brand in seara de Craciun, raspunsul a fost “Categoric NU!”. E ciudat sa te bagi in sufletul omului atunci cand el e cu sufletul in alta parte, la familie, la bucuria unei aniversari etc. Cumva mi s-a parut ca oamenii au dreptate si am devenit de atunci un suporter infocat al cadourilor utile premium, chiar cu riscul de a nu ne diferentia de cadourile altor parteneri. Pentru ca de Craciun n-ar mai trebui sa “vindem” ci doar sa “impartasim”.

How to Web Facebook cover

In fiecare an de cand se organizeaza How To Web imi promit ca merg si in fiecare an au intervenit deplasari si alte lucruri si nu am ajuns. Asa ca anul asta m-am dus la oamenii de la HTW si i-am rugat sa ma lase sa fiu un fel de blogger implicat in comunicare (nu o sa zic blogger oficial pentru ca am impresia ca un blogger oficial trebuie sa fie putin mai serios decat mine) ca sa fiu mai aproape de ce se intampla acolo.

Stiti probabil de ceva vreme ca sunt un om care admira mult antreprenoriatul de tehnologie. Mi se pare o zona in care numai the best of the best reusesc cu adevarat si imi place sa cred ca si de la noi din tara s-au lansat cateva povesti de succes. How to Web este un eveniment care strange exact genul asta de oameni: oameni care fac antreprenoriat in tehnologie, deci sunt in zona de cutting edge, lucreaza intr-un mediu in care lucrurile se schimba in cateva saptamani, cu produse care n-au cum sa ramana nationale ci e musai sa mearga regional sau global ca sa devina profitabile, pe scurt niste oameni pe care merita sa ii asculti.

Si tocmai pentru ca voiam sa fiu aproape de eveniment dar mai ales sa ma simt okay cand vine vorba despre ce se intampla acolo, m-am gandit sa iau cate un business fondat de speakeri si sa incerc sa il disec pentru a-i gasi avantajul competitiv. Incepand de saptamana asta deci sper sa pot sa va povestesc despre ce face Woo Themes mai tare decat competitia, cine e Dentsu, ce propune Rushmore (BTW, managerii acestor companii o sa fie la HTW)

Intre timp insa sunt doua lucruri importante de mentionat

SS 300x250 - dynamic

1.STARTUP SPOTLIGHT –  La How to Web si anul asta vor veni o serie de startup-uri care isi vor prezenta businessurile in fata unor potentiali investitori in cadrul StartUp Spotlight. Perioada de selectie a trecut si puteti citi aici despre cine va fi anul asta in Spotlight, precum si despre mentori, investitori si programul de pitching.

 

 

 

 

2. SPEAKERI – daca va intereseaza cine sunt oamenii care vor vorbi, au inceput sa fie publicate interviuri cu ei pe blogul HTW aici, aici si aici.

 

Acum o luna si mai bine am primit de la oamenii de la Nemira propunerea sa impartasesc cu cei care ma citesc cativa dintre autorii mei favoriti. Va spuneam atunci ca in prima faza nu am stiut exact daca ne “potriveam” insa cand am gasit colectia completa Julian Barnes am stiut ce am de facut. Am avut pana acum 6 concursuri in decursul carora cativa dintre cititorii mei au castigat carti frumoase pentru care le multumesc colegilor de la Nemira.

Saptamana trecuta am postat ultimul concurs si am primit recomandarea sa trag o fuga pana in Norvegia ca sa vad Zidul Trolilor 🙂 o formatiune muntoasa cu adevarat impresionanta despre care, evident, nu stiam nimic. Gasiti mai multe info despre Trollveggen aici si aici un site cu imagini de la fata locului. M. – omul care mi-a recomandat aceasta locatie, castiga si ultima “etapa” a concursurilor Nemira de pe blog si o sa il/o rog sa imi trimita o adresa unde sa ii trimit cartile.

Multumesc foarte mult Nemira si nu uitati sa vizitati libraria lor online la nemira.ro si sa ii urmariti pe social media FBTwitter,Google+Pinterest

 

Intr-0 seara cand ma intorceam acasa am dat aproape peste un canal deschis de langa blog. Am injurat printre dinti administratia drumurilor si apoi am dat inapoi in groaza ptr ca din canal se iteau doua capete de copii uitandu-se fix la mine. M-am indepartat grabita, nestiind ce sa fac. Mi-era clar ca acei copii locuiau sub blocul meu, intr-un canal. Am locuit aproape 1 an cu acesti “vecini”.

Nu cred ca exista copii invizibili. Adica nu inteleg conceptul. Cred ca stim cu totii ca sunt acolo insa alegem sa ii ignoram pentru ca nu e problema noastra. Eu ii vad peste tot, ii vad incercand sa spele geamurile masinilor, ii vad la ore cand ar trebui sa fie la scoala pierzand vremea pe langa vreun chiosc, ii vad dormind in parc pe banci. Ii vad peste tot. Dar aleg sa ii ignor.

Dintr-un material informational de la UNICEF am inteles ca acesti copii invizibili  “sunt acei copii care “nu exista”. De fapt, acestia nu exista in statistici oficiale. De ei si nevoile lor, sistemul de ingrijire si ocrotire din Romania nu se poate ocupa deoarece nu ii poate identifica.”

Cred ca e important sa alegem sa nu ii mai ignoram. Si se poate face asta astazi prin mijloacele de mai jos

  • SMS la 8848, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone;
  • apel la 0900 900 230, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom;
  • donații online pe www.unicef.ro, plus posibilitatea de a face donații lunare automate (cu sumă minimă de 10 lei/lună), opțiune pusă la dispoziție de payU.
De asemenea poti deveni prieten UNICEF si asta inseamna ca:

  • Darul tău lunar ca Prieten UNICEF de 15 lei inseamna un ghiozdan pentru un copil vulnerabil.
  • Darul tau lunar ca Prieten UNICEF de 50 de lei protejează un copil de separarea de familie

Daca vreti sa ajutati si altfel va puteti implica raspandind mesajul 🙂

 

Saptamana trecuta v-am rugat sa imi explicati de ce postati chestii personale in social media pentru un pachet de doua Julian Barnes + 2 carti supriza. Pentru un comentariu lung si pertinent a castigat Andra. Vedeti aici ce frumos a stiut sa explice parcursul ei prin social media.

Saptamana asta va propun un Barnes putin altfel, despre un personaj care pe mine ma fascineaza, Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Arthur & George se numeste cartea si o pun la bataie in schimbul unei munci de detectiv pe siteul nemira :). Daca puteti sa imi spuneti cum se numeste politistul care este deranjat din concediu intr-un roman scris de o mare doamna a policierului romanesc, ati castigat  cartea + inca una supriza asa cum facem de obicei.

Va rog nu uitati ca toate cartile astea frumoase vin de la Editura Nemira, www.nemira.ro si pe FBTwitter,Google+Pinterest

 

 

N- am facut bine concursul numarul 1 de la Nemira pentru ca oamenii mi-au recomandat toti carti foarte faine si eu nu am cum sa le dau premii tuturor. In plus, cand am decis cui sa dau premiul a trebuit, din pacate, sa elimin prin RE-prezentare pe Neil Gaiman pe care il citesc cu religiozitate :). Mi-a atras insa atentia sugestia Ioanei S care imi recomanda cele de mai jos si am decis ca la ea va merge Julian Barnes, O istorie a lumii in 10 1/2 capitole precum si Floarea de loldilal de Ana-Veronica Mircea

Jun 26, 2012

Reply

Stephen King- “Misterul regelui- despre scris”

Pentru ca n-am citit autobiografie mai captivant si mai frumos scrisa.
Pentru ca nici o alta carte “despre scris” nu te invata mai bine cum sa scrii. Si nici un alt scriitor, mai ales unul de calibrul lui King, nu dezvaluie atatea tehnici si greseli caracteristice procesului de a scrie o carte.
Pentru ca Stephen King ni se dezvaluie complet si altfel decat il stim: franc, colocvial, prietenos, fragil, om.
Pentru ca e o poveste, pana la urma. O poveste care te prinde si care iti lasa un gust bun, la final- eroul a ramas cu fata si cu banii si pe deasupra, te-a invatat si pe tine cum ai putea sa devii un erou.

Uitati-va, va rog, si la celelalte carti recomandate: cu nume ca Arthur C Clarke, Neil Gaiman sau Orson Scott Card printre autori nu cred ca gresiti 🙂

________________________

Pentru saptamana ce urmeaza va propun un nou titlu de Julian Barnes, anume Tour de France, pentru ca astazi a inceput Tour de France 🙂 [nu-i mare legatura in text dar imi permite mie sa va spun ca a inceput Tour de France :)]. Asadar, daca vreti sa primiti Tour de France de Julian Barnes + o carte surpriza, am de data asta rugamintea sa intrati pe descrierea cartii, sa gasiti numele pictorului mentionat in carte si sa imi spuneti in comentarii ce curent artistic reprezinta 🙂 (e simplu, just google it 🙂

Pentru asta nu va las decat pana miercuri.

Si Ioana S, te rog da-mi un mail prin formularul blogului cu adresa la care vrei sa fie livrate cartile si FELICITARI.

Va rog nu uitati ca toate cartile astea frumoase vin de la Editura Nemira, www.nemira.ro si pe FB, Twitter, Google+, Pinterest

 

Am cititi O istorie a lumii in 10 1/2 capitole in al doilea an de facultate. Cred. Julian Barnes era lectura destul de light fata de ce citeam la cursurile de gramatica generativa (Chomsky si Saussure) asa ca iubirea mea pentru Barnes a fost instanta. La curs am discutat foarte mult despre punctul de vedere al naratiunii, despre naratorul disociat si alte lucruri complicate de filologi. Eu m-am bucurat de umorul sprintar al scriiturii lui Barnes (ca sa imi intelegeti opinia incercati sa cititi pe David Lodge, un academist cu morcovul in ***)  si de ideea si mai sprintara de a povesti un eveniment mitologic/istoric dintr-un punct de vedere diferit.

E prima carte, dintr-o serie de 10 de Barnes,  pe care v-o ofer in cadrul concursului de la Nemira. Tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti pe siteul Nemira, sa “rasfoiti” colectia de acolo si sa imi spuneti ce carte dintre cele de pe site ati mai citit si de ce v-a placut.

Comentariul care ma convinge sa citesc si eu acelasi volum primeste Julian Barnes, O istorie a lumii in 10 1/2 capitole si inca o carte surpriza.

Aveti la dispozitie pana la finalul saptamanii 🙂

Imi plac cartile. De fapt, nu stiu exact ce imi place mai mult decat sa citesc carti, sa cumpar carti, sa am carti. Imi aduc aminte ca in studentie cand nu eram cea mai populara fata din facultate [pe motiv de 1.81, insistenta de a pune intrebari la cursuri, incapacitatea de a sta la discoteca peste ora 12 ptr ca intarziam la seminarul de la 9 dimineata] ma gandeam ca nu are rost sa imi fac griji daca raman singura toata viata pentru ca sunt atatea carti de citit incat nu o sa ma plictisesc niciodata.

Cu ceva vreme in urma am primit un mesaj de la oamenii de la Nemira care imi propuneau sa facem impreuna “ceva cu carti”. Nu stiu daca e cazul la voi, insa eu traiam cu impresia ca Nemira are mai mult SciFi si thrillers asa ca m-am uitat peste lista lor de titluri inainte sa zic da. “Rasfoind” nemira.ro, printre Top Sellers, am regasit cateva nume pe care le gust si eu, nefiind un mare fan de thrillere sau SciFi [nu pot sa nu pui mana cu placere pe un Stephen King (BTW, Shining este genial) sau un Frank Herbert; si nu stiu despre voi, dar eu o ador pe Minerva Tutovan, detectiva geniala din romanele Rodicai Ojog Brasoveanu]  dar am descoperit  si o serie de titluri de beletristica bune de tot.

Si am zis da la “ceva-ul cu carti” pentru ca Nemira mi-a propus sa impartasesc cu cei care imi citesc blogul titlurile si autorii mei favoriti. Stay tuned asadar pentru ca urmeaza 10 zile de concurs – nu consecutive probabil :), in care puteti castiga niste carti bune de tot si niste carti surpriza.

Pe colegii de la Nemira ii gasiti nu numai pe site dar si pe FB, Twitter, Google + si Pinterest

Multumesc Nemira 🙂

 

Ma bucur foarte tare ca avem in sfarsit si o conferinta dedicata exclusiv search engine marketing, SEM Days in iunie 2012. In Romania sunt cateva evenimente mai mici care sunt dedicate acestui domeniu – Lumea SEO PPC fiind cel pe care il stiu eu cel mai bine, insa o conferinta mare care sa adune vorbitori din afara si pe toti specialistii in SEM din Romania nu cred ca s-a mai facut.

2Parale organizeaza in parteneriat cu Visa acest eveniment si din cate vad au inceput sa se stranga vorbitori interesanti. Domeniul este unul foarte competitiv la noi si cred ca o sa avem paneluri cu mult mai multe intrebari decat la conferintele de social media :))

Evenimentul are loc pe 5-6 iunie si daca vreti sa luati bilete cu 10% discount puteti folosi la inscriere aici codul promotional bogdana, indiferent daca luati full acess sau veniti doar la un workshop.

De asemenea, organizatorii imi mai spun ca pentru 3 bilete full acces (conferinta + workshopuri), pe langa discount-ul de 10%, puteti primi si 1 invitatie full pentru clienti/parteneri.

 

Imi cumpar electronicele de pe net. Daca posta romana nu ar fi un dezastru probabil mi-as lua toata hainele de pe net de la asos.co.uk (dar vedeti voi, la ei standard delivery se face cu posta romana dupa ce trec granita in Romania). Comand mancare de pe net. Am vazut #revolutia pe net. As dona bani ptr cauze pe net.

Mi se pare ca e-commerce-ul este inca o ciudatenie pentru multi romani insa cred ca tarie ca in cativa ani nu o sa mai fie asa. De ce? Am scris aici. Ptr ca e mai simplu. Si natura umana aspira catre simplitate.

In Romania avem cam 200k de IMM-uri functionale. Inregistrate sunt cam 600k dar majoritatea sunt pe butuci. Dintre cele 200k functionale, 10 maxim 15% au un site.

!!!!!!

In cativa ani tot mai multi oameni or sa cumpere de pe Internet. Daca nu esti pregatit pentru asta, e cazul sa mergi la ecomTIM. Vorbesc oameni care iti pot spune cum sa te pregatesti pentru ce vine.

Aici detalii despre conferinta

Aici detalii despre inregistrare

E cam complicat sa scriu postul asta ptr ca el contine si trimiteri la o banca comerciala care nu este cea pe care o laudam acum ceva vreme. Problema e ca subiectul despre care vreau sa vorbesc are mare importanta si prezenta bancii este oarecum …tangentiala :). Asa ca here goes …

Acum ceva vreme parintii mei au fost implicati intr-un accident stupid legat de o centrala care nu functiona bine si de niste termopane care functionau foarte bine. Eu locuiesc la 500 km distanta deci, pana am ajuns la ei, erau deja in spital, constienti si okay. Cei care i-au gasit au stiut sa faca ceea ce eu nu as stii nici pentru mine, sa le acorde primul ajutor in asteptarea salvarii.

Si de fiecare data cand ma gandesc la asta ma mai gandesc, egoist, si la o scena dintr-unul dintre filmele mele favorite “Frankie and Johnny“, cand Frankie, femeie singura, convinsa ca isi poate duce viata asa, fara ajutor, se ineaca mancand ceva ce gasise in frigider si trebuie sa isi aplice singura o manevra Heimlich (stiti voi, aia care ne face sa radem la scenele de restaurant din filme). Nici asta nu as stii sa fac daca mi s-ar intampla ceva in timp ce sunt singura acasa.

Si dintr-o data imi dau seama ca in fata nevoii de a acorda prim ajutor sunt … neajutorata. Stiu vag de la scoala ca oamenii cu rupturi de coloana nu trebuie miscati, ca pe artere pui garou deasupra taieturii si pe vene sub taietura (oare e corect?), ca oamenii respira mai usor intorsi pe o parte (asta stiu din filme). Am invatat acum ceva vreme sa nu sun la 991 ci la 112 si uneori ma intreb daca atunci cand vad oameni prabusiti pe strada ar trebui sa ajut sau sa trec indiferenta ptr ca “sunt niste betivi ordinari” [nu? asta e cliseul?]

Asa ca o sa stau si o sa ma uit pe siteul asta http://lectiadeprimajutor.ro/. Conteaza ca SMURD e acolo si nu conteaza atat de mult de la cine au primit finantare sa faca acest proiect. Important este ca m-au facut sa ma gandesc ca nu ma pot descurca fara putin training in anumite situatii, ca am sunat pe mama sa o rog sa vorbeasca despre proiect la lectia ei de dirigentie si sa ii invete pe copii cum sa ajute.

Multumesc Dragos ca mi-ai atras atentia 🙂

Imi plac tablourile. Posibil pentru ca tata este pasionat de pictura si mi-am petrecut copilaria urmarindu-l cum reproducea cu migala artworkul de pe discurile Def Leppard sau Dire Straits pe panze pe care si le prepara singur fie in balcon fie in atelierul de la tara al bunicilor. Sau poate pentru ca am si eu acasa cateva dintre picturile lui si, mai mult decat tabloul in sine, ma incanta micile mesaje pe care mi le lasa pe spate. In orice caz, nu imi pot inchipui o casa cu peretii goi sau acoperiti de postere prinse in pioneze, deci am facut in asa fel incat la mine veti gasi inghesuite si dupa canapea tablouri si tablouase, rame si printuri care isi asteapta ramele.

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt “colectionara”. Nu cumpar tablouri cu rame grele din anticariate sau imi petrec timpul prin licitatii de obiecte de arta. De fapt, “colectia” mea include pe langa o reproducere dupa Dali facuta de o iubita a tatei (inainte de mama ;)), o panza luata de la galeria de arta digitala, un tablou ultra non figurativ pe care l-am castigat la o licitatie caritabila (cand am crezut ca pasiunea mea ptr pereti acoperiti cu tablouri e finalmente recunoscuta si de cineva acolo sus), doua reproduceri imense dupa niste postere vintage Nescafe. In rest am o gramada de printuri de diverse origini, inramate cum mi-a venit mai usor.

Nu am tanjit niciodata dupa “nume”. Nu cumpar tablourile dupa semnatura sau pedigree. Ma incanta cum transforma un spatiu si la un moment dat ma gandeam chiar sa imi iau si de la Ikea ptr ca mi se pareau unele chiar simpatice.

Recent insa tot cineva de acolo de sus care mi-a recunoscut iubirea de tablouri m-a “intalnit” cu doi oameni care au un fel de plan comun desi nu stiu unul de celalalt. Vedeti voi, eu cred in democratizarea accesului la arta, asa cum cred in democratizarea accesului la informatie si la o multime de alte lucruri. Si am gasit doi oameni care fac asta din doua directii diferite.

1. Atelierul de Print a lansat recent un magazin online de tiparituri/tablouri featuring creatii ale celor mai in voga artisti tineri ai momentului. Conceptul lor e simplu si rezumat in cele cinci politici ale Atelierului: “serie limitata”, “reproducere la standard de muzeu”, “certificat semnat de artist”, “tiparirea sub supervizarea artistului”, “suport direct ptr artisti”.

 

 

 

 

 

 

Gasiti la ei o multime de lucrari foarte foarte frumoase pe care le puteti comanda in cateva dimensiuni la preturi fixe. Cred ca va pot pune si rama daca vreti. Imi place la ei, pe langa selectia foarte faina de lucrari, si ca s-au gandit mult si atent la prezentare. Lucrarile vin intr-un “folder” cartonat cu insigna Atelierului si numerotate de mana. Iata-l pe al meu despachetat sa scoata la iveala Dame IV de colegul ARTPI.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Artmark – la prima vedere, si daca le mai stiti si noul sediu de pe CA Rosetti, un loc de care nu te-ai apropia fara sa simti greutatea unui portofel masiv in buzunar.

 

 

 

 

 

 

Artmark este visul unui bun prieten care si-a dorit mereu sa “negustoreasca” arta romaneasca. Desi apuca problema artei si a “posesiunii” artei din alta directie, Artmark are practic un scop asemanator, sa ne deschida ochii asupra faptului ca arta nu trebuie sa fie grea, prafuita si exclusivista. Din ce imi spune amicul meu, o buna parte din piesele care se vand la licitatiilor lor nu depasesc 500 euro.

Stiu ca e putin ciudat ca am alaturat aceste doua businessuri aici. La urma urmei AdP vinde reproduceri iar la Artmark se liciteaza unicate. Cred insa ca este mai important sa intelegem cum “consuma” si cum intelege omul modern productia de arta. Mi se pare esential sa gasim o cale de mijloc intre unicitatea, exclusivismul si, cumva, elitismul care separa arta de marea masa a oamenilor si “sharingul”/ P2P-ul epocii digitale cand orice lucrare devine a tuturor instant cu ajutorul internetului. Cred sincer ca ne va fi greu sa mai modificam starea mentala in care ne-a pus accesul nemijlocit la orice fel de continut prin Internet si ca va trebui sa adaptam modul in care vindem, tranzactionam mai toate lucrurile pe care le producem, inclusiv arta.

Cred ca omul care a scris cartea asta are dreptate cand spune ca “all industries that go digital eventually go free”, dar ca trebuie sa gasim cai prin care sa ne bucuram de lucrurile pe care le dorim fara sa “praduim” online.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atelierul de Print a reusit sa indulceasca problema copyrightului, furnizand reproduceri supervizate de artistii creatori si care aduc si un venit in buzunarul acestora, la un pret okay pentru aproape oricine. Artmark incearca sa ne educe sa intelegem arta in alti termeni si ca alt fel de investitie, nu neaparat de mii de euro, dar care ne poate aduce satisfactii la fel de mari.

Ca iubitor de pereti acoperiti cu tablouri ma bucur ca maine mai adaug unul si ca peste cateva luni o sa ma pot duce si la o licitatie si sa ma intorc cu inca unul acasa.

[Ionut, Arpi sper ca e okay ca am folosit un print screen dupa Dame ca poza Featured]