— On Comms Design. From London

Ce facem cu fantomele de pe Facebook?

Acum ceva vreme am observat ca o serie de prieteni de-ai mei posteaza frecvent poze sau melodii pe profilul unei fete. Fata nu raspunde niciodata si multe dintre postari sunt frazate extrem de “nostalgic” ca si cum omul in chestiune ar fi plecat in strainatate.

Am intrebat despre cine e vorba de curiozitate. Mi se parea interesanta loialitatea unui grup atat de mare si de divers fata de o singura persoana, mai ales ca postau frecvent si baieti, pe care ii stiu mai putin sentimentali. Mi s-a explicat ca e o prietena comuna care a murit acum ceva vreme si pentru ca nimeni nu a stiut ce sa faca cu pagina ei, au transformat-o intr-un memorial apeland direct la Facebook.

Mi-am adus atunci aminte de ziua cand wallul de stiri s-a facut mov pentru Adelina precum si de revarsarea de mesaje despre moartea din senin a unei alte tinere, presedinta a unei asociatii studentesti. Toate trei cazurile vorbesc despre aceeasi situatie: ce faci cu Facebook cand oamenii care erau acolo nu mai sunt.

S-a scris destul de consistent pe tema asta in strainatate. Evident, oamenii au observat destul de devreme ca algoritmul din spatele recomandarilor, sugestiilor si notificarilor Facebook nu prea lua in considerare (pentru ca nici nu avea cum) situatia in care oamenii din spatele anumitor profile nu mai erau in viata. Asa ca te mai trezeai cu cate un amic decedat care iti aparea intre profile de adaugat la lista de “most read” sau chiar prin notificari cand Facebook te invita sa ii sugerezi decedatului alti amici ptr ca lista lui ramasese neschimbata.

The New York Times scrie in 2010 ca specialistii de la Facebook se luptau cu codul incercand sa il potriveasca in asa fel incat sa poata ghici situatii de genul de mai sus insa printre miliardele de utilizatori era aproape imposibil sa ii nimeresti pe cei chiar disparuti dintre cei care fie erau in concediu sau isi luasera pur si simplu o pauza de la retea.

In consecinta, Facebook a facut ce putea si a setat un sistem user-driven prin care prietenii celor decedati puteau sa transforme profilul acestora intr-o pagina memoriala. Gasiti aici postarea de pe blogul Facebook in care se vorbeste ptr prima data despre asa ceva. Pagina memoriala poate fi setata completand un formular (in care ti se cer documente oficiala care atesta decesul cum ar fi articole din ziar sau necrologul oficial) si apoi ea nu va mai intra in algoritmul de sugestii si notificari al retelei.

Acum ceva vreme un domn lipsit de inspiratie si documentare de la adevarul.ro scria tamp despre cat de rau a ajuns reteaua de socializare pentru ca oamenii se “dau in spectacol” si posteaza imagini de la inmormantari. Am raspuns atunci omului in chestiune citand cateva articole foarte interesante despre cum Facebook sustine procesul de jelire (grieving) in urma unei pierderi si cum grupuri de utilizatori folosesc paginile celor disparuti ptr a le mentine amintirea vie, aproape asemenea obiceiului de a vizita piatra funerara a omului decedat.

Memorializarea paginilor de profil de catre Facebook este doar un alt exemplu pentru modul in care instanta unei tehnologii a reusit sa devina parte integranta din cele mai intime momente ale noastre. De asemenea, este un exemplu despre cum compania din spatele tehnologiei a inteles sa raspunda unei probleme umane cu o solutie tehnica. Asa incat sa nu ne mai intalnim cu fantome pe Facebook dar sa putem sa le plangem in liniste.

imagine de aici