— On Comms Design. From London

Condamnati sa fim epigoni

De fiecare data cand ma duc sa vorbesc la o conferinta am doua variante (ma rog, pe vremuri cand lucram per se in comunicare aveam trei, dar acum nu mai e cazul): sa pregatesc un speech teoretic si inspirational sau sa pregatesc un speech technic si informativ. Prefer varianta 1 de cele mai multe ori ptr ca ma gandesc mereu ca exista motoare de cautare si nu te impiedica nimeni sa cauti “best practices for Facebook pages” si sa pui in aplicare primele 10 reguli pe care le gasesti acolo. Ca un aside, nu inteleg exact de ce ai plati 100 euro sa mergi undeva unde ti se explica ce poti gasi pe Internet.

De cele mai multe ori deci prefer sa notez cateva big ideas legate de contextul mai larg al subiectului, abordari teoretice, noi teorii etc. Si de cele mai multe ori, imi iau timp sa fac un minim research ca sa vad ce mai cred si alti oameni despre ce vreau eu sa vorbesc. Si aici incepe cosmarul.

Pentru ca, odata conturata o idee, e suficient sa o caut pe Internet si sa descopar ca un planner din UK sau US a scris despre asta si a facut o prezentare exceptionala despre asta acum n luni. Oamenii au comentat deja ideea, exista puncte de vedere. Fiecare “mini descoperire” pe care o fac despre cum ne comportam in social media, cum ne afecteaza noul context economic, evolutia comunicarii etc, s-a vorbit si rasvorbit in afara.

Si atunci, ce e cinstit sa faci? E cinstit sa ridici problema si la noi, dand linkurile necesare catre cei care au intors-o deja pe toate fetele? E cinstit sa zici ca nu e ideea ta, ca altii s-au gandit deja la asta? E mai bine daca te gandesti cum s-ar aplica ea in mediul in care te invarti tu?

Ma simt un epigon in orice fac si zic. Citesc mii de bloguri in fiecare weekend (da, nu mai pot zice in fiecare zi) si ma sperie cate idei nici macar nu mai ajung la noi ptr ca nu avem… timp, deschidere, interes, educatie, surse de informare??? Nici nu stiu, dar ma simt un perpetuu epigon.

[Poza gasita pe Pinterest. Un alt loc unde nu am timp sa ma joc :(]