Am prieteni care nu simt nevoia sa se logheze pe Facebook la fiecare 20 de minute. Am prieteni care nu primesc notificari de fiecare data cand cineva face ceva cu ceva pe Facebook. Am prieteni care pun updateuri o data la 4 zile. Incredibil, acest oameni sunt normali, productivi si fara probleme de integrare in societate.

“Consumul de Facebook” este o chestiune la fel de controlabila si de chestionabila ca si nevoia pe care o resimti, de fiecare data cand esti la sapalatorie, la benzinarie sau la amica aia mai funky acasa, sa rasfoiesti prin tabloidele glossy. Afirmatia de mai sus necesita doua precizari:
1. Cine trebuie sa isi monitorizeze “consumul” de Facebook
2. De ce e necesar sa monitorizezi/controlezi consumul de Facebook

Le luam pe rand. In momentul asta exista doua tipologii mari de consumatori de Facebook: cei absolut inocenti care isi regasesc colegii si rudele pe retea si pastreaza un profil ptr notificari, anunturi, poze, flirt etc, si “profesionistii” – cei care vad in Facebook o modalitate de a promova si construi retele de cunostinte utile sau de branduri personale sau comerciale. Fiecare tipologie are o serie de subgrupuri. Inocentii vin in categoria “fara numar” –> oameni care adauga prieteni, prieteni ai prietenilor, rude, rude ale rudelor, oameni cu poze sexy, oameni cu poze naspa, oameni cu poze cu pisici; sau in categoria “prudenti”, adica cei care adauga numai amici si rude de gradul 1, 2 si maxim 3. La fel, profesionistii se pot imparti in “moguli”, adica aceia care adauga fara discriminare pe oricine pentru a-si creste publicul/audienta si “comunitarii” adica cei care adauga numai audiente conexe intereselor lor ptr a genera comunitati viabile si inchegate.

[Personal ma numar, BTW, din grupul "mogul" de unde si denumirea mai misto :) ]

Apoi, necesitatea controlarii consumului. Aici e destul de simplu. Cei mai expusi sunt “inocentii fara numar”, unde pericolul este de cronofagie pura – adicatelea ai atatia prieteni si pseudo prieteni si rude si pseudo-rude incat iti petreci tot timpul interactionand cu ei si adaugand altii. La nivelul doi, ca grad de expunere, sunt “mogulii” care se pot infecta usor de “sindromul neimportantului” – adicatelea, expusi fiind la mii de updateuri de la oameni pe care nu ii cunosc, sa simta nevoia sa interactioneze si sa isi piarda din focus. Mai putin expusi, dar nu complet, sunt “inocentii prudenti”, la care riscul cel mai mare este sa combine o proasta intelegere a setarilor de privacy cu o dorinta de a povesti detalii intime rudelor apropiate :) ) Finalmente, cei mai safe sunt totusi “profesionistii comunitari” care pot risca maxim o supra specializare si o rupere de lumea reala.

De ce e important sa intelegem ce fel de consumatori de Facebook suntem? Simplu: relatia cu un site de socializare este una mult mai intima si mai repetitiva decat cea cu un, sa zicem, tabloid. Un tabloid trebuie cumparat sau descarcat sau consultat o data pe zi (n-avem noi ghinionul sa avem un tabloid online care se updateaza la minut ca atunci ne-ar lua gaia). De ce fac aceasta comparatie? Pentru ca, la o analiza sumara, daca esti un “inocent fara numar” sau chiar “prudent” si un “mogul” vei realiza de indata ca Facebook este un tabloid al oamenilor obisnuiti.

In Libertatea poti afla despre locurile unde isi fac cumparaturile vedetele, unde mai beau ele suc, unde si cu cine se mai iubesc. Lucru valabil si pentru Facebook. DOAR CU OAMENI OBISNUITI. Nevoia de a cunoaste detalii marunte si triviale despre vedete se regaseste in usurinta cu care parcurgem cele mai recente updateuri de pe wall unde de obicei aflam cine ce mancare face, ce si-au mai cumparat fetele, unde au mai mancat baietii, ce au facut sambata la chef. Facebook este tabloidul omului obisnuit.

Ati blamat vreodata pe cineva ca isi cumpara Libertatea? Acum ganditi-va ce vedeti pe wall de fiecare data cand va logati. Seem familiar? De-aia e bine sa te gandesti cum consumi Facebook.