— On Comms Design. From London

Cum sa te angajezi in PR daca esti ziarist

Am primit acum ceva vreme cateva mailuri de la oameni cu experienta in jurnalism care doreau sa se reprofileze. Povestea nu mai este una de actualitate. Pe masura ce cotidienele tiparite au dat coltul unul dupa altul, o buna parte din jurnalistii care nu au fost cooptati in echipele editoriale de online au inceput sa caute alternative iar PR-ul, un domeniu legat intrinsec cu jurnalismul, parea o idee buna.

Sunt cateva intrebari pe care l-am cantarit inainte sa raspund oamenilor care ma intrebau cum sa faca sau daca au vreo sansa sa intre in PR (ma rog, pe langa intrebarea esentiala “de ce ma intrebau pe mine care nu am nici experienta de PR si nici experienta de jurnalist, poate doar oarece experienta de management in industrii creative?”)

1. De ce nu orice ziarist a putut face trecerea la scriitura online?

2. De ce ai alege un ziarist peste un PR-ist cu acte? (zic cu acte, pentru ca odata cu lansarea pe orbita a departamentelor omonime din SNSPA, Universitate Bucuresti etc, PR-ul a devenit o “specializare institutionala” si oricum suntem in faza in care practicam PR organizat de suficienta vreme incat sa putem gasi CV-uri cu greutate destul de usor)

3. Ce trebuie sa faca un ziarist ca sa poate fi luat in considerare, ca sa depaseasca bariera?

Evident pentru ca nu e domeniul meu, am citit putintel si am intrebat trei oameni care conduc agentii de PR (toate varate adanc si in digital ca sa fie imaginea completa). Din raspunsurile lor am dedus cateva indicii si inca cateva puncte de lamurit

In primul rand trecerea de pe offline pe online pare sa tina mai ales de chestiuni bugetare decat de orice altceva. Media nu e o piedica pentru un ziarist bun insa combinatia dintre ritmul absurd al netului, salariile mici, concurenta neloiala a agregatoarelor si piata de publicitate care e inca in crestere de la mic mai mai putin mic, fac munca de jurnalist online mai stresanta, daca e posibil, decat cea de jurnalist tiparit. Nu credeam, ascultand povestile unui coleg care a lucrat la EVZ in zilele sale de glorie cand se tipareau anchete dupa anchete despre derapajele puterii, ca poate fi ceva mai stresant decat sa predai la 2 noaptea, sa astepti sa iasa de la tipografie tremurand sa nu se intample ceva mai relevant care sa scape editia de maine. Odata primul ziar iesit insa puteai sa rasufli usurat. Pe net nu poti rasufla usurat niciodata. In plus, imi inchipui ca e si frustrant sa vezi cum un SEO-ist bun te poate bate la rank in pagina de cautare ;). Cam atat despre trecerea in online (mai sunt o multime de considerente insa nu pot face un articol fluviu)

Din cate inteleg din raspunsurile prietenilor mei sefi de agentii insa, alegerea unui ziarist peste un om cu experienta in PR este una destul de complicata. In ziua de astazi, PR-ul a depasit de mult media relations. Aici e clenciul. Pe vremuri un ziarist care trecea in PR era the perfect catch. Avea prieteni ziaristi si stia cum sa vorbeasca cu ei, stia cum sa scrie un comunicat de presa ptr ei etc. In ziua de astazi influentatorii sunt online si daca nu esti jurnalist online probabil ca nu ii cunosti. Media relations e mai mult blogger relations sau online media relations si nici aici lucrurile nu sunt la fel de simple. Pentru ca un ziarist de pe vremuri receptiona un pitch de story altfel decat o face un blogger astazi. Spre deosebire de ziaristii de atunci, bloggeri sunt part time ziaristi, part time antreprenori.

Reiau ideea “PR-ul dincolo de media relations”. Ziarist fiind faceai un oarece management al resurselor cand iti scriai articolele dar un om intr-o agentie de PR trebuie sa faca event/relationship management care e o combinatie complicata de media relations, creative concepting, copywriting, project management, etc. In plus, din cate imi povestesc amicii mei, exista temerea ca un ziarist nu va putea sa se desprinda de conceptul de “responsabilitate” fata de audienta si sa intre in pielea unui furnizor de servicii care poate negocia bugete si poate modifica ceea ce a propus astfel incat sa obtina un okay de la client

Nu in ultimul rand, o obiectie importanta ridicata de cei care mi-au raspuns este ceea ce unul dintre ei numeste a fi “obiectiv printr-un filtru subiectiv”, in speta a intelege si a subsuma datoria de a transmite un mesaj nevoilor si cerintelor brandului. Aici e o intreaga discutie si aici mi se pare ca apare de cele mai multe ori o disonanta cognitiva.

Ca puncte in favoarea unui ziarist citez :

“Skills editoriale
Relatii- ii stie foarte bine pe fostii colegi
Capacitate de a disemina intre informatie si stire
Capacitate de a ‘vinde’ o stire prin forma”

“Story-angle, foarte bune reflexe de documentare si verificare a informatiei,
potrivirea povestii cu publicatia unde ar fi cel mai bine sa apara, foarte bune
abilitati de negociator in relatia cu fosti colegi jurnalisti.”

Ce ar trebui sa faca un ziarist? In primul rand un CV care sa scoata in evidenta aspectele conexe “scriituri”: project management, capacitatea de a conceptualiza “stories” ptr a vinde angajatorului si dimensiunea creativa a jobului, skillurile de copywriting adaptate noilor medii, abilitatea de a genera strategii. In al doilea rand, sa se implice, in perioada de cautare a unui job, in social media si sa incerce sa promoveze ceva acolo ca test si studiu de caz. In al treilea rand, sa faca un efort de a intelege teoria “palariilor” si sa incerce sa treaca un mesaj de comunicare prin diverse audiente ptr a realiza cum se modifica acesta atunci cand obiectivul tau nu e de informare ci de persuasiune.

Mai sunt multe de vorbit evident.

Multumesc Bogdan, Veronica si Eliza ptr ajutor!

Share this article Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Digg thisShare on Reddit0
4 comments
  1. zoso says: 2011/09/0610:10

    porneşti de a o premisă greşită. atunci când s-au lansat, multe departamente de online aveau salarii MULT mai mari decât ale celor de print. la realitatea, de pildă, editorii avea 1.700 lei, când media de care se auzise până atunci în industrie era 1.300.

    jurnalismul pe net a fost plătit mult mai bine decât ar fi meritat şi, neavând nişte vizionari la cârmă, au ajuns în gard.

  2. Bogdana says: 2011/09/0610:52

    hey, merci mult de comentariu. e bine de stiut chestia asta insa atunci da-mi tu un raspuns la intrebarea “de ce nu au facut toti ziaristii trecerea la online?” – nu toate ziarele aveau divizie de online, s-a incercat pur si simplu copierea contentului de offline in online deci practic nu mai era nevoie de cineva si la online? de ce sunt acesti oameni in cautarea unei schimbari de profesie?

  3. zoso says: 2011/09/0611:28

    motivele sunt variate.
    – onlineul e mai rapid. trebuie sa dai ştirea caldă, nu să aştepţi inchiderea ediţiei.
    – mulţi (şi când spun asta mă refer la peste 50%) ziarişti sunt analfabeţi. asta se vede imediat in online.
    – onlineul nu permite greşeli. esti analfabet, nu dai ştirea, deşi o ai? eşti ars.
    – trebuie să înveţi o altă meserie. să foloseşti interfaţa online, să editezi nişte poze, să ştii un pic de html, să scrii seo. mie mi-a plăcut de la început şi mi-a fost uşor să manevrez photoshopul şi să învăt html/wordpress/typo3/orice cms.
    – unii sunt pur şi simplu leneşi sau se cred mai buni decât onlinerii.
    – ca editor online nu poţi lua şpăgi. pare o glumă, dar nu e. deplasări pe banii firmelor, cadouaşe, teelfonaşe, laptopaşe, totul se adună.

    şi altele pe care nu mi le mai amintesc acum.

  4. Ciprian says: 2011/09/0708:49

    am un exemplu, zic eu interesant, care e posibil sa fie valabil si-n cazul altor jurnalisti de print.

    un jurnalist fara ziar din printul oradean, mi-a cerut sa-l ajut sa-si incropeasca un site pe care sa scrie, in care sa continue sa-si faca meseria. nu avea loc in nici o redactie din oras si mi-a placut sa-l ajut. m-am bucurat ca vrea sa faca treaba asta. l-am pricopsit si cu o identitate vizuala mult peste ce are concurenta lui si incet incet a invatat niste tehnicalitati d’alea despre noul mediu dar la unele chestii a ramas intepenit. de ex. isi pune textul in pagina exact ca-n print. destul de greu a inteles partea cu formatarea, cu spargerea in paragrafe pentru o lizibilitate mai buna. nu “simte” cum ar trebui partea de seo (in cazul lui este mult mai important acest aspect decat in cazul blogului meu propriu si personal) si retelele sociale

    o chestie foarte trista din punctul meu de vedere, e ca se fereste sa fie perceput ca blogger. ii este frica de treaba asta. siteul e configurat pe platforma wp si initial nu a fost incantat de acest lucru deoarece “pe wp sunt bloguri”!

    baga 3-4 texte pe zi si un singur editorial pe saptamana, alearga de colo-colo, isi face treaba dar nu se poate adapta cum trebuie la noul mediu si uite ca a trecut mai bine de un an iar siteul nu produce nimic, traficul este slab si pana acum ar fi putut sa faca treaba foarte buna

Submit comment