— On Comms Design. From London

Daca de maine nu ar mai fi publicitate

Am preluat o leapsa de la Radu de aici si incerc sa raspund la intrebarea cum ne-am descurca daca de maine nu ar mai fi publicitate. Ca metodologie de data asta mi-am inchipuit cum ar fi sa ma trezesc aici

si sa nu am nicio referinta culturala, generata de contactul cu publicitatea, pentru niciunul dintre produsele la care ma uit. Practic tabula rasa de shopping. si am concluzionat asa: primul instinct ar fi sa ma uit cu atentie la packaging si as reactiona la produse frumos ambalate, interesant colorate, cu fonturi alese corect. si de aici ma intreb daca nu cumva si designul este o forma de pubicitate si imi raspund ca da. si atunci reiau experimentul pornind de la premisa ca toate produsele se prezinta in acelasi ambalaj alb, diferite fiind doar numele produsului si numele producatorului. si din nou, ma gandesc intr-un fel de dilema pentru ca, in aceasta situatie as alege dupa numele producatorului care mi-ar sugera asocieri pozitive sau negative cu lucruri apropiate mine. si din nou ma intreb daca nu cumva naming-ul nu face parte din publicitate si din nou imi raspund ca da, face. si atunci reiau experimentul si ajung la situatia unde am un supermarket cu produse diferite dar TOATE purtand nume generice – lapte, zahar, biscuiti, oua – moment in care singura concluzie pe care pot sa o trag este ca o piata libera cu un numar de n+1 producatori nu poate exista fara publicitate. deci daca de maine nu ar mai exista publicitate, am trai intr-o lume in care productia este centralizata si oamenii si-au invins cel mai important instinct al lor, cel care i-a facut sa evolueze, acela de competitivitate.

Pana la urma publicitatea sta in tot ce facem atunci cand incercam sa ne prezentam altora. luand la minima rezistenta o lume fara publicitatea evidenta – reclame la TV, OOH imens, ar fi mai echilibrata si probabil mai armonioasa ca pezentare. pe de alta parte, intrand in discutia despre publicitate ca si constructie culturala, mi-e greu sa cred ca nu ne-ar lipsi secvente de geniu cum sunt reclamele la nike, sony, etc.

ultimamente, cred ca intrebarea asta apare atunci cand suntem prea inconjurati de publicitate proasta si agresiva. insa cred ca traim intr-o lume in care ne lipsesc dragostea si optimismul si publicitatea construieste lucruri pe care sa le iubim. atunci cand e facuta cum trebuie. si nu cred ca e nimic gresit in a iubi lucruri, pentru ca iubim si carti, iubim si tablouri, iubim si oameni. de ce nu branduri? si de ce nu prin publicitate?

imagine de aici

a mai raspuns Dragos Novac si eu dau mai departe fara numar 😀