— On Comms Design. From London

De ce am votat cu Nicusor Dan

N-am vrut la inceput. Mi se parea un alt produs al infatuarii elitelor noastre cu conceptul de Mesia. Remus Cernea, Crin Antonescu, Raed Arafat – [sa fim seriosi, la vremea lui chiar si Traian Basescu], au fost niste personaje promovate acerb in cercuri restranse ca “singura speranta, un alt fel de om, ceva nou care va schimba totul”. In timp unii dintre ei, cei cu viziune de drum lung, au perseverat si au ajuns ceea ce, banuiesc eu, erau intim de la inceput, adica niste politicieni verosi, iar altii au resucombat in anonimitatea din care ii scosese speranta noastra.

Asa e si Nicusor Dan. Un Mesia accidental. A entuziasmat cativa oameni care nu inceteaza sa spere, care din 4 in 4 ani isi mai gasesc o luminita la capatul tunelului si sunt gata sa isi dea sufletul pentru ea. Cand i-am spus mamei ca votez cu el, mama mi-a zis “cine e asta” ptr ca mama nu sta pe Facebook. QED, nu?

Dar eu lucrez “la corporatie”, un loc unde trebuie sa te comporti eminamente pragmatic. Nu am timp de pasiuni antreprenoriale, stiu ce se asteapta de la mine, stiu ce trebuie sa fac, am KPIs si stiu cum sa “work the system”. Am invatat ca e mai important uneori sa stii asta decat sa ai pasiuni. Uneori oamenii cu know-how de sistem fac mai multa treaba. Nu-mi place, dar statistic e cam asa.

Si n-am vrut sa il votez pe Nicusor Dan ptr ca mi se pare o prostie sa tot speri din 4 in 4 ani ca se va schimba ceva si apoi sa iti dai seama ca omul in care ti-ai pus sperantele nu intelege coordonatele jocului politic si la primul esec isi ia jucariile si se cara. Ca a fost doar un entuziast de moment care spera ca schimba lumea intr-o jumatate de an si daca nu i-a iesit s-a reprofilat si acum e ONGist sau consultant pe undeva.

La americani e altfel. Cei care vor sa schimbe ceva au rabdare, stau in Consiliu, apoi mai candideaza inca o data, apoi devin guvernatori si mai candideaza inca o data. Dorinta de a schimba nu dispare cu primul esec ptr ca ei, pasionati asa cum sunt, inteleg ca trebuie sa “work the system”.Noi n-avem asa ceva. Avem niste pasionati care se dezamagesc repede si care, in vreme ce se bucura de entuziasmul nostru si ne calaresc speranta la fiecare 4 ani, nu ne respecta suficient incat sa stay the course.

Okay, si pana la urma de ce l-am votat pe Nicusor Dan? Din doua motive:

1. Pentru ca mi-e greu sa renunt la speranta desi toate evidentele arata ca mai degraba altceva functioneaza si, stand la masa cu niste oameni care nu vor sa renunte, m-am uitat la ei, cum vorbeau, cum injurau, cum se impotriveau – chiar si fara argumente uneori, pozitiei rezonabile, pozitiei pragmatice, si m-am gandit ca e mai frumos sa traiesti asa, sa traiesti cu speranta, sa traiesti cu entuziasm, sa traiesti cu pasiune in suflet.

2. Si al doilea motiv este ca mi-am dorit mereu sa am un studiu de caz care sa demonstreze ca internetul nu e numai un spatiu tranzactional si frivol la noi, si ca poate strange la un loc oameni care sa realizeze ceva semnificativ impreuna. N-am putut la ACTA. Lui Nicusor Dan i-am dat maxim 2% si uite ca a sarit la 7%. Cu Internet si cu speranta.

Inseamna doua lucruri, ca poate se poate cu speranta la fiecare 4 ani si ca, poate, Internetul asta incepe si el sa fie ceea ce ar trebui sa fie.

Multumesc Alin, Cosmin si Ionut ๐Ÿ™‚

Si Victor, ei sunt mai tineri cred ๐Ÿ™‚