— On Comms Design. From London

De ce nu votez anul asta – chestie de marketing

Sunt sigura ca orice as scrie despre politica nu e bine. Nici daca votezi nu e ok, nici daca nu votezi, nici daca votezi la misto. Ma intereseaza mai putin asta, cat ma intereseaza ce ar trebui sa ma intereseze pe mine, respectiv cum si de ce s-a comunicat cum s-a comunicat in campania asta politica.

Va mai aduceti aminte acum ceva vreme cand politicienii descoperisera social media si incepusera toti sa isi faca bloguri si conturi de Facebook si siteuri cu joculete simpatice? Nu vi se pare ca la alegerile astea nimeni nu s-a mai stresat masiv cu trendinerii pe internet? Ma intreb de ce? Sa fie pentru ca oamenii de la research de la partid si-au dat seama ca social media nu ajuta decat cand ai un mesaj corent si de bun simt si oarestece background de activitate constructiva in spinare? Lucru pe care nu cred ca il aiba vreun candidat. Sau sa fie pur si simplu pentru ca, asa cum o arata si restul campaniei, politicienilor pur si simplu nu le mai pasa.

Cred totusi ca lucrurile pe care le vedem pe strada in perioada asta sunt rezultatul unui dezinteres complet cauzat de o ruptura majora intre realitatea lor si realitatea noastra. Asta e concluzia mea dupa ce am stat putin cu ochii pe panourile electorale si pe la emisiunile dedicate subiectului. Cum altfel sa interpretezi sloganiada absurda cu care ne intalnim la tot pasul, care nu are nici in clin nici in maneca cu ce se intampla in viata reala. Cui, in afara de celor cativa ciudati care se mai uita cu entuziasm la emisiunile de la televiziunile de stiri (si subliniez aici cu entuziasm ptr ca stiu ca ratingurile de la televiziunile in chestiune sunt in crestere, dar am dubii majore referitor la participarea cognitiva a celor care se uita) ii mai pasa de razboaiele sau armistitiile care se petrec intre partidele de la noi? Eu nici macar nu mai inteleg care partid e de stanga si care de dreapta, care e la putere si care in opozitie. S-au facut atatea aliante si atatea compromisuri incat nu ai ce sa intelegi din ideologia promovata. Si macar daca ar fi ideologie. Macar asta. Dar ce vad pe panourile electorale sunt doar atacuri la adversar, mistouri si raspunsuri la o polemica pe care numai ei o inteleg si numai ei o poarta.

Au nu stiu cat la suta oameni noi? Cine are, realmente, o problema cu cati oameni noi intra o politica?!! Asta ne doare acum? Ca nu avem oameni NOI care sa se certe la televizor? Ca doar altceva nu par sa faca.

Vor sa faca istorie? Cred ca au reusit deja. Dincolo de absurdul eroism al unei lupte nationale demne de Mihai Viteaza pe care sloganul asta o presupune si care e dovada de nimic mai putin decat sminteala, istoria a consemnat deja o serie de iesiri din peisaj pe care nu le vom uita in curand. Din pacate nici unele nu de bine.

La datorie pentru Romania? Asta in conditiile in care daca intrebi omul de pe strada la ce sunt buni politicienii primul lucru, nepromptat cum zic oamenii de cercetare, este “la furat” sau “la dormit”?

Le pasa de legea caldurii? Cine a auzit de legea asta? cand s-a discutat ultima oara legea asta pe Facebook care reuneste in jur de 5 milioane de votanti cu acte? Despre problemele care se discuta le pasa? Scria Mixich despre “reteaua citostaticelor”. Nu se poate sa nu fi prins vreun postac de la partid ca subiectul a percutat. S-a gandit cineva ca asta e un insight? Dar comunitatile de biciclisti care fac mars dupa mars. Dar oamenii care ies din facultati si nu au joburi? E suficient sa stai o zi pe Facebook sa prinzi 100 de insighturi. Dar nu cred ca le pasa.

Ma intreb sincer cine face aceste campanii? Nu cred ca un copywriter cu scaun la cap ar fi putut inventa asa ceva fara sa fie serios spalat pe creier. Nu am vazut o lipsa mai acuta de insight, de intelegere a problemelor reale, de apel la emotiile sincere ale omului de cand ma stiu. Se citeaza legi de care nu a auzit nimeni si nu-i pasa nimanui, se scriu slogane in limbi straine ca si cum romanul de rand a inteles mai mult decat ca UE este un loc de unde politicienii pot delapida bani prin firmele nevestelor lor si de unde omul de rand primeste circulare care indeamna la austeritate. Se mentioneaza zeci de kilometri construiti intr-o tara care are nevoie de mii, si terminale intr-UN aeroport de unde oamenii se grabesc sa plece in alte tari.

Explicatia e simpla – ei stiu ca noua nu ne mai pasa. A fost nevoie de niste scris pe pozele mari de pe panouri si atunci s-au inventat slogane gaunoase si lipsite de relevanta.

In The Newsroom se spune ca o tara nu poate avea un avantaj mai mare decat un electorat informat. Am mai spus-0 si o repet, in acest moment, eu si mii ca si mine reprezentam cel mai mare pericol pentru o tara, un electorat complet dezinformat si carui nu-i mai pasa ca este asa.