“neam saturat de voi” sau intelectualul care nu mai conteaza
Pe vremuri la noi in comuna existau doua clase sociale “privilegiate” foarte clare, pe langa oamenii de rand, cu case, ogoare si capre in curte. Cei care lucrau la Fabrica de Produse Refractare din centrul comunei si pentru care, in fiecare an de Craciun, existau pungi de ciocolata chinezeasca si doua portocale, si “intelectualii” – adica cei cativa profesori si educatori de la scoala si gradinita locala care nu primeau nimic de nicio sarbatoare dar care se ingrijeau de copiii localitatii. Acestia din urma, “intelectualii”, desi privilegati, erau priviti cu suspiciune ptr ca se banuia ca ascultau Europa Libera si primeau ciocolata nemteasca de la rude care fugisera din tara dar erau, indiferent de asta, respectati ptr ca aveau carte, stiau sa scrie pancartele de 23 August si daca era nevoie sa iti gaseasca o carte in biblioteca sateasca. Tot ei se ocupau sa organizeze spectacolele de la Casa de Cultura si chiar daca nu primeau nimic de la partid sau institutiile locale beneficiau macar de respectul comunitatii. Un respect tolerant, pentru ca erau cei care urmau sa ridice societatea comunista ingrijindu-i odraslele dar nu erau forta proletara, un respect inexplicabil ptr ca puteau oricand sa devina “forte reactionare”, dar un respect permanent.
Mama mergea de Craciun la prietenele ei care erau neveste de director sau maistru la fabrica si primea o portocala din pungile ptr copiii celor care munceau la fabrica. Portocala era pentru mine, copil de intelectual care nu meritam propria-mi portocala, insa in virtutea respectului pe care il insufla statutul de intelectual al mamei, care era profa de romana a comunei, primeam si eu o portocala second hand cum ar veni.
Pana si pe vremea aia, oamenilor le era rusine de cei cu carte, de intelectuali. Si le mai dadeau o portocala.
Mi se pare amuzant ce se intampla astazi la noi. Citesc cu lacomie sutele de articole pe care le scriu deja zilnic diversi intelectuali contemporani in cele cateva publicatii pe care le mai avem noi, oamenii normali, de consumat in Romania. Dilema veche e una. De cateva saptamani acolo oameni care, in mare, ne merita respectul se dau de ceasul mortii sa sublineze ca nu e okay ce se intampla. Multe alte voci care si-au castigat statutul de parte a elitei intelectuale contemporane se plang de “isteria politico-manelista” care a cuprins tara, de lipsa unui bun simt elementar in ce se petrece. “Neam saturat de voi” si “Doctor in stinte” sunt doua manifestari ale acelorasi sentimente venite din comunitati online si de la industria de advertising si validate, din pacate atat putem, de mii de likeuri si shareuri.
Cumva simtim cu totii ca acesti oameni care si-au castigat respectul nostru ptr ca sunt “cu carte” simt si ne spun ca nu e bine ce se intampla.
Si cu toate acestea vocile lor sunt ignorate cu un tip de superioritate pe care nu il pot defini, intelege, accepta si care ma sperie pana in rarunchi. Imi este atat de clar ca exista o mana de oameni de calitate care ne spun si ne repeta ca nu e bine si ca, in acelasi timp exista oamenii care ne conduc pe care ii doare, va rog sa ma scuzati, direct in fund de ce cred acesti oameni.
Nu inteleg asta.
Am crescut cu convingerea ca e bine sa iti respecti profesorii, mentorii si in general oamenii cu invatatura. Am facut scoala si in State unde te invata sa gandesti independent si sa pui la indoiala canonul insa nu sa il desfiintezi, si am revenit cu aceeasi convingere ca oamenii care si-au construit un sistem de idei merita ascultati. Nu inteleg cum este posibil ca atatia oameni demni de a fi ascultati sa fie complet ignorati de o mana de alti oameni care nu sunt musai recomandati la fel de inalt ca si cei care le atrag atentia ca “neam saturat”. Mi se pare ca am ajuns la un moment grav in care ruptura dintre cele doua lumi este atat de drastica incat una dintre ele risca sa o anuleze, prin ignorare, complet pe cealalta, care se zbate absurd sa atraga atentia asupra derapajelor.
Nu stiu daca domnul Plesu, domnul Liiceanu, domnul Mihailescu, ceilalti editorialisti de la Dilema, oamenii care scriu pe la alte mici publicatii si care au fost printre cei ce au dus presa romaneasca din ‘90 pana azi in spinare sunt “basisti”, “pontisti” sau altceva. Dar cand ne vorbesc despre bun simt si despre nevoie de liniste si demnitate mi se pare ca am putea macar sa ii ascultam si sa ne fie rusine pentru ca au dreptate. In fine, nu noua … intelegeti voi de cine vorbesc.
Si ma ingrozeste faptul ca a disparut genul asta de sentiment. Ma gandesc ca daca pe vremuri era asa, nu numai ca eu nu as mai fi primit portocala de Craciun dar probabil mama si tata ar fi trebuit sa inceapa sa se gandeasca serios cum sa fuga in Germania.
Pierderea respectului pentru valori este o consecinta a lipsei de vana si coerenta pe care o manifesta “intelectualii nostri”. Cum poti sa respecti un om doar pentru idei daca tot comportamentul lui manifesta docilitate, slugarnicie, pragmatism, fatarnicie? “Intelectualitatea” noastra are sansa de a invata ca respectul nu ti se cuvine, ci trebuie castigat. Nu o asteptare frustrata si pasiva, vociferata asa cum se vedem dinspre marile noastre “elite”. Portocala e dupa merit:)
Îmi pare rău dar nu pot să-l ascult și nu cred că e cazul să vorbească despre bun simț sau demnitate domnul Liiceanu care scria cum își dă cu cremă pe organism și care nu știa cum să-și mai boteze BMWul prin scrierile alese în timp ce la Humanitas traducătorilor li se spunea cu nonșalanță că eventual li se poate acorda onoarea să traducă gratuit, că bani editura n-are pentru ei.
esti bata rau de tot…asta ai inteles din tot ce ura bietul om la o tara de ignoranti!?
“nevoia de liniste” …parca l-as auzi pe iliescu, cel atat de hulit de intelectualii despre care tocmai am citit mai sus, vorbind despre nevoia de pace…sa fie pace si liniste…mai tineti minte, dlor intelectuali?
@Victor – cand te referi la intelectuali ca slugarnici, la ce persoane faci de fapt referinta?
Nu alta dar nu vad cum Andrei Plesu este un slugarnic ori multi oameni ca el ce scriu astazi despre situatia destul de tragica in care ne gasim. Spre deosebire de cei care sunt pusi pe sticla doar pentru turbarea lor continua (gen CTP), Andrei Plesu are realizari pe care foarte putini semeni romani le poate egala. Si nu vorbeste doar pentru spectacol si pentru a se afla in prim plan cu orice pret.
vocile lor sunt ignorate pentru ca nu stiu sa spuna ce trebuie spus, si probabil ca nici n-au interesul s-o faca. in loc sa se dea sporadic afectati de derapajele politicului, intelighentia ar fi trebuit sa sa sara in sus la orice degradare a mecanismelor sociale, si sa se implice activ in dezvoltarea societatii civile, care sa existe nu numai cu numele.
dupa cum vad ca stau lucrurile, lehamitea e generalizata, si e fata de orice forma de autoritate, inclusiv fata de intelectualii care de multe ori aleg un discurs mult prea brodat in loc sa vorberasca franc, deschis, simplu, si cu atitudine. poporul asta nu e chiar atat de prost, chiar daca nu e educat. si in nici un caz nu simte nevoia sa faca analize stilistice pe textele celor care se presupune ca au o viziune, dar care sunt mai preocupati cu dezvoltarea brandului personal decat de imbunatatirea contextului care, nu-i asa, i-a consacrat.
S-au vehiculat nume pe aici … nume grele si toti filozofi . Mai deunazi , discutam cu o doamna despre iubirea de semeni si ce psihologie implica sentimentul in sine . Respecti , indragesti sau admiri un om pt ceea ce este in viziunea ta pozitiva , pe altul il poti compatimi , detesta sau demasca pt moralitatea ce nu o are . Apreciezi de bine sau condamni . . . . Sa ajungi insa ca Liiceanu si sa urãsti omul ca specie , nu poate fi decat jalnic . Salvati-l !
-neam saturat de voi- sau intelectualul care nu mai conteaza — Bogdana Butnar -ro…
cine nu s-a saturat…?…
Suntem multi care facem parte din neamul ce s-a saturat, doar ca ar trebui sa ne saturam nu doar de politica si ale ei nabadai, indiferent de culoare, ci sa ne saturam de slugarnicie, de statutul de tara-colonie, de cel de “lada de gunoi” si de “intelectualii” care se agita de cele mai multe ori inutil. Slugarim toate multinationalele si strainataturile si aducem osanale celor cateva procente care intra intr-un buget amarat (o portocala zvarlita unui neam de mamaligari), uitand cat de urias este procentul care ne este luat de sub nas, dar… ne revoltam pentru democratie. Care democratie? Avem noi dreptul la vreo democratie? De ce nu ne-am revoltat atunci cand ni s-a vandut de sub nas toata tara, desi ne loveam cu caramida in piept ca noi nu suntem de vanzare? Venim acum sa ne revoltam si sa acuzam ca e lovitura de stat? Care stat? Avem noi dreptul la vreun stat al nostru? Dar de ce nu am acuzat atunci cand am luat imprumut de la FMI in loc sa formulam si sa respectam niste legi, culmea, democratice, care ar fi putut aduce bani si libertate tarii? Sau mai devreme, de ce nu ne-am saturat cand ne-au furat cu totul si pe fata de-a lungul a 22 de ani? Ne plangem inutil si mai ales tardiv. Deocamdata avem de tras in jug mult si bine sa ne platim datoriile si dreptul de a mai trai pe acest pamant (care pamant, vai de noi, din 2014 incepand s-ar putea sa ne fie luat cu acte in regula si de tot de prea binevoitorii nostri stapani). Intelectualii? Care intelectuali? Ce vor ei cei care tac in continuare si nu spun unde este raul problemei? Mi-e teama ca isi vor de fapt doar dreptul la bucata de ciolan pe care sa o roada in liniste si… fara demnitate. Ne-am saturat! Drept, dar ne-am saturat de neamul care nu e ROMANESC, noi toti astia din neamul de needucati.
O completare, pentru cei care nu stiu sa citeasca decat dintr-o singura directie: http://www.dw.de/dw/article/0,,16109541,00.html
Mentionez ca nu tin cu absolut niciuna dintre parti, includ aici si pe cea a intelectualilor brusc revoltati.
nu cred ca este bine sa fii linistit,nu cred ca e bine sa fii revoltat,nu cred ca e bine sa nu fii linistit,nu cred ca e bine sa nu fii revoltat.e bine sa fii OM,cu bune si rele ,ca fiecare,sa ai mereu dreptul sa fii si linistit si revoltat fara sa-ti fie frica decat de propria constiinta,indiferent daca esti elita,ori ba.
Trebuie sa intelegem exact situatia in care ne aflam:
1. Guvernul Ponta va fi in functiune pâna la alegerile parlamentare indiferent de rezultatul referendumului. Nu este subiectul referendumului!
2. D-nul Antonescu este presedinte interimar pâna in 30 iulie sau cel mult 3 luni pâna la alegerile prezidentiale anticipate. Nu este subiectul referendumului!
3. Subiectul referendumului este DOAR D-NUL BASESCU. Merita sau NU sa mai fie presedintele nostru!?
4. Sustinatorii d-nului Basescu ar trebui sa se prezinte la vot si sa voteze in favoarea sa. Neprezentarea este cea mai mare greseala a vietii lor!
5. Juridic si logic: invalidarea referendumului de catre CCR inseamna ramânerea in situatia anterioara (Basecu suspendat) si organizarea unui nou referendum pâna când acesta va fi validat! Fara un referendum valid d-nul Basescu nu se poate intoarce la Cotroceni!
6. Indemnurile PDL de a nu ne prezenta la vot are un substrat pervers: cheltuirea inutila a banilor nostri pentru organizarea a cât mai multe referendumuri astfel incât actualul guvern, cu sau fara Basescu, sa nu aibe fondurile necesare indeplinirii programului sau de guvernare pâna la alegerile parlamentare din noiembrie (marirea salariilor, recuperarea contributiei pentru sanatate de catre pensionari etc.).
7. Gânditi foarte bine pâna duminica ce vreti mai departe: haos, scandaluri, acuzatii prostesti sau liniste si munca intensa pentru revenirea la normal ca sa putem trai si noi “intr-o tara ca afara”!