Am inceput acest articol fara niciun fel de research, enervata fiind de faptul ca trec in fiecare dimineata si seara pe langa o ruina urat mirositoare si intesata de caini si pisici pe care le hranesc batranicile din cartier.  Undeva intre Liceul Sincai si fabrica Adesgo [in spatele careia locuiesc cu entuziasm si eu,] visavis de Parcul Tineretului din Bucuresti, exista un o cladire imensa, formata din 4 sau 5 corpuri destul de interesante ca arhitectura si acum lasate complet in paragina. Pe acolo trec eu in fiecare dimineata si ma intreb ce-i cu locul ala. De cateva saptamani am inceput sa observ ca “s-a dat liber la furat”. Au inceput sa apara grupuri de oameni care incarca in pungi si saci bucati de barne, caramizi, ferestre. Nu par a lucra la o firma de salubrizare. E clar ca locul este lasat la voia intamplarii, o invitatie deschisa catre oamenii strazii care inca mai pot gasi prin camerele parasite un pat vechi sau o saltea rupta, poate chiar o camera inchisa etans care sa ii protejeze de gerul iernii.

Incepusem articolul convinsa ca o sa am un motiv sa ma iau de Primaria Bucuresti. Nu ma astept sa intre buldozerele maine si sa curete tot, nu ma astept sa fie stranse pisicile si cainii vagabonzi care domenesc acum peste spatiul abandonat, dar ma asteptam macar sa vad un semn care sa spuna ce se intampla cu locul asta.

Am aflat insa ca aceasta cladire, construita prin 1900 – de unde si arhitectura frumoasa pe care o observasem, si care a servit in ultima vreme drept spital pentru cei suferinzi de afectiuni dermato-venerice, a fost retrocedata in 2011 posesorilor de drept (multi din familia Mociornita). Spitalul a fost evacuat si pacientii mutati pe Mihai Bravu la Spitalul de Boli Exotice de pe langa Baba Novac. Asta de cel putin 10 luni. De atunci, cladirea a ramas in limbo. Scoasa de sub tutela Primariei si intrata in mainile unor proprietari de drept care probabil cauta investitori, locatia lancezeste in centrul Bucurestiului. Dintr-un articol de pe Mediafax am aflat ca se planuieste un bloc cu spatii de birouri si apartamente de lux. Evident insa investitorii nu se grabesc sa isi pregateasca terenul, asteptand probabil pana cand oamenii strazii au curatat zona furand si ultima caramida din fundatie.

Asta e un blog despre comunicare deci problema mea este una de comunicare. Inteleg ca nu am cum sa ma iau in totalitate de primarie ptr ca locatia nu mai este a lor DAR mai stiu doua lucruri

- un proces este mai usor acceptat daca este comunicat si explicat asa cum am vazut la Russell despre GDS

- un oras curat si organizat are un efect pozitiv asupra locuitorilor lor asa cum am vazut in experiementul facut de Metroul New Yorkez, unde saptamani la rand vagoanele au fost curatate de graffiti in fiecare seara. Rezultatul? Oamenii au inceput sa fie mai atenti si mai politicosi in metrou. Sentimentul de jena intr-un mediu organizat si curat a intrat in functiune si contextul si-a pus amprenta si pe principalii “actori”.

Ma intreb asadar cat de greu este ptr Primarie sa discute cu investitorii/proprietarii si sa inconjoare locul cu un mesh decent colorat pe care sa scrie clar: “aceasta locatie a fost retrocedata in baza legii cutarescu. Aici se vor construi in 20xx o cladire de birouri si doua cladiri de locuinte. Intre timp ne cerem scuze ptr orice inconvenienta creata de pregatirea locatiei pentru amenajare”.

Meshul ar face doua lucruri: ar impiedica batranele sa mai strecoare caserole cu resturi cainilor din zona [ceea ce mi-ar permite mie sa trec cu bicicleta pe acolo fara sa imi fac in cap zeci de scenarii de lupta cu cainii ascunsi dupa gard] si ar permite celor care se plimba prin parc sa faca asta fara sa ocoleasca de departe zona fostului spital. Sunt de asemenea convinsa ca si oamenii strazii ar intra cu mai putin aplomb la furat, iar noi, locuitorii cartierului, nu ne-am simti ca niste parasiti ai sortii, obligati sa ne plimbam printre terenuri virane in mijlocul capitalei.

E nevoie de un mesh. Dar ptr asta la Primarie este nevoie de un om care sa stie comunicare, nu doar cum sa scrie un comunicat de presa.