— On Comms Design. From London

Redescopera Romania – ziua 3+4, Targu Jiu, Poarta Sarutului, Masa Tacerii, Cheile Sohodolului, Sarmisegetuza, Densus, conacul Nopcsa

Ziua 4 – Targu Jiu, imprejurimi si Cheile Sohodolului

Ieri am plimbarit prin Tg Jiu si imprejurimi, ca sa vedem sculpturile lui Brancusi, casa memoriala si am incheiat cu un pic de condus sportiv prin Cheile Sohodolului. Surpriza zilei a fost o oprire neprogramata la Cheile Banitei, destul de aproape de Petrosani unde ne-am catarat putin periculos ca sa facem poze dupa cum vedeti mai jos [sau o sa vedeti cand reusesc eu sa incarc galeria].

 

 

 

 

 

 

 

LATER UPDATE: Am reusit in sfarsit sa fac plug-in-ul de galerie sa mearga asa ca iaca si mai multe poze pentru cele de mai sus si de mai jos aici

In Tg Jiu am facut poze de grup la Poarta Sarutului si Masa Tacerii si am mancat covrigi cu stafide, delicatesa – presupun eu, locala pentru ca eu nu am mai mancat asa ceva niciunde. Din Tg Jiu am mers catre Cheile Sohodolului, chei foarte scurte insa probabil printre cele mai impresionante vazute pana acum. Distanta de doi sau trei kilometri merita facuta chiar pe jos pentru ca stancile care flancheaza soseaua (sosea perfecta ptr orice tip de masina, nu va trebuie 4×4) sunt cu adevarat maiestuoase, ca n-am gasit un alt fel de cuvant.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In final ne-am indreptat catre satul de bastina al lui Constantin Brancusi si am lenevit putin pe bancutele insorite din fata acesteia. Casa memoriala poata fi vizitata oricand si este mica, timida si simpla. Cumva insa te gandesti ca de aici a pornit totul si parca fiecare coltisor prinde alte semnificatie. De la Brancusi am pornit catre Ramnicu Valcea in speranta ca mai prindem lumina pentru trovantii de la Costesti. N-am mai prins insa pentru asta avem ziua 5 🙂

Si pentru ca v-am obisnuit sper, cu cate un portret de om frumos din aceasta calatorie, catre seara m-am uitat cu admiratie si in directia Laviniei Biberi. Pe Lavinia o cititi aici si o sa vedeti ca, in ciuda fotografiei care o recomanda mai ales pentru ca e foarte frumoasa, meritele ei stau mai ales in competenta cu care se ocupa de “SEO (=trafic) & Web Copywriting (=conversii) & PRomovare (=vanzari) & Social Media (=vizibilitate)” [vorbele ei]. M-am uitat cu admiratie cum in fiecare seara Lavinia sta “peste program” – desi veneam cu totii rupti de oboseala si subsemnata, spre exemplu, colapsa direct in pat, ca sa raspunda la mailuri si sa puna la care evenimente, intalniri si sesiuni de training. Mi s-a parut laudabil profesionalismul asta neprovocat de un mediu corporatist sau de prezenta fizica intr-un birou si de aceea Lavinia trece in galeria de oameni faini cunoscut cu #dinRomania.

_______________________________________________

Ziua 3 – Tara Hategului si imprejurimi

Ieri in periplul nostru prin Romania am fost acasa, pentru ca eu m-am nascut in Hateg si parintii mei inca locuiesc aici. Mi-ar fi placut sa fie ziua cand sunt ghid pentru intregul grup si cand ii plimb din loc in loc aratandu-le si explicand. Dar, dupa cum v-am spus, am fost un soarece de biblioteca si ieri am stat in Dusterul nostru cuminte minunandu-ma alaturi de ei de ce vedeam.

Tara Hategului are un singur avantaj pentru cei care vin sa o viziteze – este destul de compacta si poti ajunge relativ usor la diversele mici “sights” din zona. Bisericile de piatra sunt la maxim 20 de minute distanta de Sarmisegetuza Ulpia Traiana, care e la poalele rezervatiei Retezat, care e la cativa km de Hunedoara si Deva unde se gasesc si doua castele destul de bine intretinute, iar in rezervatie gasesti usor Cetatea de Colt (presupusa inspiratie pentru Castelul din Carpati a lui Jules Verne) si cateva puncte de aparare medievale destul de bine conservate. In plus ai Raul de Mori si barajul din rezervatie, cateva cabane bine ascunse ochiului insa care rivalizeaza de departe cu cateva din Elvetia si pe ici pe colo conace ale grofilor, mai mult sau mai putin conservate (cel din Santamarie Orlea, desi transformat in hotel este inca in buna stare).

Ca si ieri am ramas in minute cu cateva lucruri care au marcat ziua

1.     Biserica de piatra de la Densus, o locatie la care se ajunge in maxim 15 minute din Hateg si pe care o poti vizita in 10 minute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica e nepazita la poala unui delusor si langa curtea unui satean care “expune” si el cateva ramasite dintr-un vechi edificiu roman. Biserica de la Densus, ca si multe alte constructii vechi din zona e o combinatie ciudata intre crestinism si ramasite ale constructiilor lasate de romani in urma dupa  retragerea din zona. Localnicii au folosit bucati de piatra inscriptionate cu texte romane, capete de coloane, bucati intregi de arcade ca sa construiasca biserici crestine. La Densus, biserica se sprijina in partea stanga pe trei coloane romane si sprijina la randul ei cateva bucati de granit cu inscriptii romane. Privita din spate biserica seamana cu o randunica 🙂 (asta am aflat de la Nebuloasa)

fotografiile complete aici

2.     Conacul parasit de la Sacele. L-am gasit din greseala, de fapt l-a gasit Bobby care cobora din rezervatia Retezat, si multumita unui paznic cumsecade am reusit sa intram si sa aruncam un ochi. Nu cred ca e o locatie de vizitat ca destinatie turistica – adica nu cred ca ar trebui sa iti pui in plan sa vezi acest conac ptr ca nu poti invata decat cum, din nou, noi romanii nu suntem in stare sa intelegem ca nu ne putem uite inainte fara sa intelegem si sa pastram ce s-a petrecut in spate. Conacul Sacele apartinea grofului local (grof vine de la nemtescul graf, care inseamna conte), cel care a si inceput cautarile dupa fosile preistorice in zona Hategului si care a ramas in memoria localnicilor drept tatal dinozaurilor (daca nu stiati, la Hateg s-au descoperit fosile de dinozauri pitici). Omul se numea Nopcsa si gasiti mai multe despre el aici. Paznicul de la conac ne-a povestit despre balurile care se organizau pentru sateni in holul larg al casei. Ulterior conacul a fost parasit, recent transformat intr-o scoala pentru copii cu handicap si in final a fost lasat in paragina. A fost nevoie de mai putin de 4 ani ca intreaga cladire sa fie practic smulsa in bucati, rupta si dezgolita de orice se putea folosi in alta parte. Acum camerele sunt goale, batute de vant si pline de gainat. Prin ferestrele rombice ale capelei se vede curtea paraginita si in singura camera care nu a fost complet distrusa, tavanul este inca acoperit de lemn masiv sculptat 🙁

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.     Augustin Radu – in fiecare zi din Redescopera Romania se mai intampla ceva cu mine si anume descopar si cate un om deosebit din grupul nostru de “bloggeri drumeti”. Ca sa intelegeti de unde fascinatia cu Augustin, care scrie foarte frumos aici, trebuie sa va povestesc putin despre “native storytellers”. Eu am terminat Litere si la cursul de literatura am invatat la un moment dat despre asa numitii povestitori nativi sau populari, oameni care au, fara educatie formala, darul de a povesti atat de frumos incat retin atentia tuturor oriunde s-ar afla. Ieri am avut revelatia unui astfel de povestitor nativ in persoana lui Augustin. In New York, arta povestitului este intretinuta de oameni ca Malcolm Gladwell prin evenimente dedicate celor care stiu sa povesteasca, orice si oriunde. Acum ceva vreme ma gandeam si eu ca nu ne-ar strica asa ceva in Bucuresti insa mi-am dat seama ca nu cunosteam pe cineva care sa povesteasca asa cum imi inchipui eu ca se povesteste, cursiv, lung si inspirat, fara clisee si cu abilitatea de a construi o lume in care ascultatorii sa traiasca alaturi de povestitor. M-am gandit ieri seara in timp ce il ascultam pe Augustin ca, daca acest om se apuca sa-si “linisteasca” debitul verbal intr-o carte, ar fi primul roman contemporan pregatit sa rivalizeze cu unul de Sadoveanu sau Creanga.  De aceea cred ca e o idée buna sa il cititi acolo unde scrie, la fel de lung si de frumos.

Evident ca intre timp s-au facut o serie de nebunii cu Dusterele, care au fost fotografiate pe fundul barajului de acumulare de la Hateg (noroc ca era golit) sau “plimbate” prin vadurile raurilor asa cum vedeti in filmuletul de la Razvan aici.

 

 

 

 

 

 

 

Astazi pornim catre Cheile Sohodolului, la Targu Jiu ca sa vizitam monumentele lui Brancusi si apoi catre casa lui memoriala si in final la Ramnicu Valcea.

Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman. Siteul oficial al proiectului este aici.