— On Comms Design. From London

The Internet of things

Nu stiu exact daca multa lume a auzit de conceptul asta. In strainatate este all the rage ptr ca reprezinta ceea ce ar trebui normal sa se intample dupa explozia de inovatie pe care a adus-o internetul: uneste online cu offline, obiectele fizice cu tehnologia digitala ptr a genera o experienta “upgradata” a realitatii 🙂

Dar sa lamurim putin de unde the Internet of things. La nivel pur tehnic inseamna ca tehnologia 2.0 este incorporata in toate obiectele cu care interactionam zilnic si informatia acumulata este folosita ptr diverse chestiuni. De exemplu, daca ai putea avea un cip in intrerupatoarele din casa care sa monitorizeze cand si cum stingi si aprinzi lumini, poti programa casa sa se autocalibreze ptr a economisi electricitate si sa ai un dashboard cu cata electricitate consumi care se poate duce direct la Electrica ptr a fi comparat cu volumele livrate de el. In teorie.

La nivel filosofic, nevoia si posibilitatea unui Internet of Things au iesit din urmatoarea teorie –> problema cea mai mare cu onlineul este exact asta, ca e online, mediu asezat apriori in contrast cu offline. Adica daca esti logat si pe net, nu mai esti in viata reala. Oamenii isi traiesc vietile online sau offline, exista – ca de obicei la noi, nu? ca asa ne mai plac dualitatile astea conflictuale, o batalie intre online si offline. Oamenii tb sa se extraga din online ca sa inceapa sa traiasca in offline si asa mai departe. Ce e si mai problematic insa, si am mai tot vorbit despre asta, este procentul ff mic in care inovatia digitala atinge viata cotidiana la nivel practic. Nu poti plati sau cumpara ceva pe Facebook, Facebook credits nu au treaba cu banii reali, Second Life avea un sistem minimalist de conversie intre Linden Dollars si bani reali dar cam atat. Aplicatiile de iPhone te lasa sa rezolvi putine probleme reale si multe probleme digitale. Vrei sa postezi ceva, sa modifici ceva ONLINE, avem, dar mult mai putin se poate face ptr offline din online.

Acuma, the Internet of Things este curentul care rezolva exact problema asta, respectiv o miscare ce incearca sa combine concepte si instrumente pur 2.0 cu lucruri din cotidian. Case care sunt controlate la nivel de ventilatie sau temperatura prin aplicatii de iPhone, aparate casnice ce monitorizeaza nivelul cumulat de activitate fizica a familiei, televizoare inteligente (asta e cea mai basic formula) sau masini care iti monitorizeaza functiile vitale (Ford a facut deja asta).

The NY Times observa insa ca acest Internet of Things desi deschide niste orizonturi mai mult decat interesante la nivel de optimizare si refuncionalizare a vietii cotidiene, mai pune si niste probleme de privacy imense. Iata numai un exemplu dintr-un articol recent

“Driving Safely, which is being developed by a group of Israeli developers who are working with AT&T, uses a smartphone and sensors in a car to allow parents to keep track of how their teenagers are driving. The system can disable certain functions of the phone, like calling or texting, when it is in a moving automobile. Apps intended to discourage distracted driving already exist — AT&T has an app that shuts down some functions in response to a car’s movement. But its settings can be controlled by whoever is using the phone at the time which, depending on your perspective, could be seen as a shortcoming.”

Evident aplicatiile de mai sus sunt geniale insa pe langa faptul ca ajuta la ce zic ca ajuta ele vor si stoca permanent informatii despre cine este unde si cu ce masina 🙂

Cititi articolul aici ca e ff interesant si poate mai cautati pe net despre Internet of Things ca e un concept revolutionar 🙂