— On Comms Design. From London

Tweeting is a job

M-am suparat putintel – evident, again, la lansarea zonga.ro nu din motive de Beta cu numai  500 de utilizatori care pot accesa siteul, nu de comentatori ciudati pe FB care sustineau ca ei au cont acolo de 2 ani deja (The Doors – People are strange) cat de faptul ca, inzapezita fiind si neputand ajunge la chef, n-am reusit sa aflu nimic despre ce se intampla acolo.

Pentru ca asta e un blog si nu vreau sa fac reguli si sa dau sentinte, incerc sa ma gandesc cum fac eu cand ma duc la evenimente – indiferent de ce fel de evenimente sunt ele, chefuri, workshopuri, conferinte etc. Mi se pare ca prezenta mea acolo, daca s-a facut pe baza unei invitatii adresate mie in calitate de blogger si “influencer” pe Twitter (si va rog sa intelegem prin asta un om care este urmarit de multi alti oameni, nu neaparat unul care si are putere asupra acestora) e una profesionala nu amicala deci treaba mea este sa imi folosesc “tools of the trade” adicatelea blogul si conturile de social media ca sa transmit mesajele evenimentului. Acuma, mesajele evenimentului NU pot fi ca m-am intalnit cu diversi, ca e multa bere, ca e fain acolo si ca ne dixtraaaaaaaam, atata vreme cat lansarea sau cheful sau workshopul nu are loc ca scuza ptr inaugurarea unui bar. Daca sunt la un eveniment unde se lanseaza ceva vorbesc despre ce se lanseaza, daca nu stiu ce se lanseaza speculez, intreb, postez indicii, postez bucati din ce vorbesc oamenii pe scena, fac poze cu orice bannere care imi dau indicatii etc. Am de grija sa aflu daca exista un hashtag al evenimentului si il anunt. Aflu daca exista un cont asociat produsului care se lanseaza sau initiativei care se discuta si il anunt si apoi il folosesc oricand dau un tweet sau un update pe FB.

Eu ma gandesc asa: oamenii nu ma urmaresc ptr ca sunt cool si ma duc prin locuri. Ma urmaresc ptr ca afla ceva de la mine. Treaba mea, fata de aia care ma urmaresc, daca nu cumva sunt prietenii mei pe care i-am adaugat eu ca sa sharuiesc poze din liceu cu ei, este sa ii informez despre aria mea de expertiza. Nu ma incalzeste ca o firma de PR isi face treaba bine si nu cred ca asta trebuie sa afle cei care ma citesc si nu vorbesc despre cat de bine e organizat eventul. Ca orice “jurnalist” – ca sincer, nu cred ca ma invita cineva ptr ca sunt simpatica, ma focusez pe a afla ce se intampla si a transmite imediat celor care vor sa stie asta.

Ca sa “dam nume”, asa cum se clama intr-o mare discutie intre A-listeri, cred ca conceptul de lansare zonga.ro si chefurile de la lansare au fost foarte foarte tari si ma bucur ca toata blogosfera s-a simtit bine acolo. Noi astia care am ramas acasa, am aflat abia a doua zi ce era zonga si inca mai cautam pe blogurile celor de la petreceri informatii despre sistem ptr ca, in procente, mesajele cu oferte de beta testare au fost cam cu 80% mai putine decat fotografiile in costume funky. Inteleg ca nu se putea testa pe loc ce e aia, inteleg ca s-a anuntat numai atunci insa nu inteleg de ce la doua ore dupa lansare inca nu stiam ce este, cum este, ca este un fel de spotify local, ca are muzici din toata lumea etc.  Poate nu am eu rabdare insa mi se pare ca exact asta e treaba cu social media vs classical media: pe social media, in teorie, ar trebui sa auzi de lucruri as they happen.

Felicitari Sergiu si echipa pentru un mega proiect, anyway. Mi se pare incredibil de curajos si vine un articol si despre asta.

Au scris despre zonga.ro Elena, Manafu, Piticu, Florin Grozea si altii pe care nu i-am identificat inca.

LATER EDIT: Merci Monica (the Practice) ptr mesajul trimis. Pe langa un event fain Monica mi-a trimis si materialele despre produs si un link catre ce spune Sergiu insusi despre ce face zonga.ro. Good PR, this is :). revin cu articolul.