O tara are nevoie de multe lucruri. Romania, ca tara, are probabil nevoie de mai multe decat o tara “normala”. Si pornind de la baza piramidei nevoilor probabil ca Romania are nevoie de locuri de munca, de scoli mai bune, de autostrazi, de case de copii, de adaposturi ptr caini. Ca si companie care opereaza intr-o tara cu multe nevoi ai, cum zice francezul, l’embarras du choix atunci cand trebuie sa iti alegi cauza pe care sa o sustii. Cum decizi daca cei 0.5% din bugetul tau de marketing anual se duc catre batrani, copii, caini?
Vorbeam cu un prieten acum cateva zile, si ne-am gandit la o noua forma de CSR. Rationamentul e mai lung, ca de obicei la blogul asta, dar bear with me, catre final incepe sa merite cred
Un program de CSR este construit pentru a demonstra comunitatii din care o companie isi trage banii ca acea companie da doi bani pe clientii sai, dincolo de a le lua banii. In afara de asta, marketingul de tip corporatist a introdus un nivel in plus la structura unui program de CSR: nu-i suficient sa ajute comunitatea in care lucram, trebuie sa contribuie si la constructia brandului. Cu alte cuvinte daca ajutam batrani, sa fie fosti profesori ptr ca noi suntem despre educatie. Programele de CSR aloca un buget anual care variaza in functie de bunastarea companiei si de moodul directorului de marketing. Cu alte cuvinte exista sanse ca sustinerea cauzei alese sa fie sincopata. Problema e ca batranii au nevoie constant de mancare, copiii de carti si cainii de adapost. Cu alte cuvinte programele de CSR rezolva punctual si pe termen scurt niste probleme endemice si de termen lung.
Acum cateva zile, pe FB, cativa oameni faini au anuntat ca adapostul de caini de la Glina a fost acoperit de zapada si cainii risca sa moara inghetati sau sufocati (!!!). S-au strans cateva zeci de voluntari care au cumparat din banii lor mancare si lopeti si au mers sa scoata cainii din troiene. La Saschiz, doi romani educati in Franta au inceput in business cu dulceturi si alte bunatati locale – iar din banii pe care ii castiga au facut un proiect prin care multi dintre batranii din sat au devenit furnizorii lor de materie prima. Oamenii cultiva diverse legume si fructe cu seminte, ingrasaminte si suport de la cei doi tineri, pastreaza cat pot consuma si pentru restul primesc bani de la cei doi.
Iaca doua exemple de situatii unde indivizi, nu oameni parte a unui program corporatist, au contribuit la rezolvarea unei probleme pentru ca aveau structura mentala necesara. Oameni ca mine si ca tine care stiau si aveau credinta ca se poate face si altceva decat sa stai in fata televizorului sau sa mergi la mall. Oameni educati sa inteleaga ca implicarea civica, votul, sustinerea unei cauze, antreprenoriatul sunt parti importante si PRODUCTIVE ale vietii pe care o ducem in tara asta.
Nu, nu va speriati! Nu sugerez o serie de seminarii care sa ne invete cum sa fim asa, ca program de CSR. Solutia e mai simpla: informatia. Cred, in continuare, cu tarie ca mintea unui popor se formeaza din informatia pe care o primeste si o consuma. Ma sperie informatia pe care o primim in acest moment la televizor, care mi se pare fragmentara, prost aleasa, politicizata sau, cel mai rau, tabloidica. Ca sa putem sa ne ajutam singuri e nevoie sa intelegem cum. Si ptr asta e nevoie sa citim altceva decat paranoizarile partizanilor politici sau absurditatile de cancan monden. PROBLEMA E CA NU AVEM UNDE.
Si atunci ma intreb asa: cati bani iti trebuie sa scoti o revista sau sa tii un site bun de informatii (ma intreb retoric ptr ca am facut niste calcule). Sa zicem ca la 7.5k de copii la revista iti trebuie cam 150k euro pe an (stiu, pare putin dar am socotit la rastriste, adica 1 euro pe copie, 8 numere pe an, maxim 4-5 colaboratori platiti la maxim 6-700 euro pe luna/numar ptr ca mai scriu si in alta parte, plus vreo 50k de fotografii, DTP, sediu etc). E foarte putin, dar sa lucram cu cifra asta si cu premisa ca nu ai probleme de distributie si nu vrei sa faci profit
. Ajungem la un cost de 18.750 euro/editie ptr a scoate aceasta revista. Daca imparti suma asta sa zicem la 10 branduri mari care sa contribuie cu publicitate (si nu ne gandim ce tip de publicitate, sa zicem ca oamenii se vor agita sa faca chestii misto) ne ies cam 1.875 euro per brand/luna. Daca brandul decide sa contribuie anual (fara sa ne gandim ca nu sunt 12 numere ci doar
din bugetul sau anual ies cam 20k euro.
20K EURO PE AN pentru a sustine o publicatie care poate ajuta la formarea mentala a unei generatii….
Mie nu mi se pare mult. Mi se pare ca reprezinta, ptr anumite branduri, 0,001 din bugetul anual de media si probabil 0,1 din bugetul normal de CSR.
Dar raman doua intrebari: stim o revista ca asta? si unde sunt cele 10 branduri?

2 comments
Calin Valean says:
Jan 30, 2012
De ce nu crezi ca e potrivit doar formatul electronic si trebe neaparat pe hirtie?
CSMNTC | Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare » Blog Archive » Bani s-ar găsi, proiecte (idei) probabil nu says:
Jan 31, 2012
[...] inițiativă interesantă care susține ideea că o parte importantă a presei este percepută ca nefiind [...]