— On Comms Design. From London

Unul din posturile alea necaracteristice

Mama mea are un talent extraordinar de a intreba cele mai dificile chestii in cele mai ciudate locuri.

Stateam acum cateva zile la coada la o curatatorie si purtam o conversatie, credeam eu, “lejera” cu mama. Barfe, asa cum ne place noua, fetelor din familie, incercand sa pastrez volumul conversatiei la minim ptr ca eram flancata de doi domni foarte seriosi cu bonuri ptr lucruri foarte serioase, probabil camasi si costume de birou. Printre chicoteli, oooo-uri si aaaaa-uri la cele mai fresh vesti de ambele parti, mama ma intreaba, in citat aproximativ, “ce e cu voi, mai copii, generatia asta care ati ajuns pe la treizeci si de ani. de ce fugiti de toate? de ce cautati “distractia” cu atata patos?”

Am ramas bouche-bee. Mama se refera cu siguranta la numeroasele povesti pe care i le spun eu despre prieteni cu relatii destramate, despartiti de comun acord ptr ca nu mai gaseau la “ei” ceea ce ii determinase sa devina “ei” in loc de “el si ea”, plecati peste mari si tari, departe de noi, de ai nostri, cautand ceva diferit, cautand ceva diferit aici, incapabili sa isi gaseasca linistea intr-un loc, schimband job dupa job, traind cu chirie la 30 de ani (mama nu intelege cum poti sa faci asa ceva, adica sa nu ai tu casa ta cand esti om in toata firea), mergand din nou la scoala la 40 de ani, fara copii, cu un divort sau chiar doua la activ, alienati de imaginea pe care mama a incercat sa mi-o imprime ca etalon de cand m-am nascut.

Am stat mult sa ma gandesc la intrebarea mamei. De ce fugim?  De fapt de ce nu stam locului decat pentru putin timp? Am trecut in revista temerea de trecerea ireparabila a timpului (:)))), o noua lume plina de oportunitati, noile tehnologii, avioanele care ne duc mai usor peste tot desi ne sperie, perfectionismul si dorinta de a avea ce-i mai bun.

Dar cred ca mama greseste. Pentru ca ea vede doar nerabdarea, doar fuga, doar cautarea si o interpreteaza ca fiind o valorizare a hedonismului si a individualitatii (egala, ptr ea, cu egoismul de cele mai multe ori) peste altruism, devotiune, loialitate, responsabilitate.

Nu stiu la voi cum este, dar eu nu pot sa stau locului ptr ca pana acum nu am gasit locul unde sa pot sta locului si sa fie liniste si bine. Pentru ca “asezatul la casa ta” pe care ni-l vand si revand parintii si matusile nemaritate inseamna mai ales gasitul unui loc, al unui timp, si al unui “celalalt” care sa iti dea liniste si dorinta de a “sta”.

Ma intreb insa uneori daca suntem pregatiti, cu toata fuga asta, sa recunoastem locul, timpul si pe cel/cea cu care putem sa NU fugim  :)))

Mama, ia sa ma mai lasi in pace cu intrebarile astea!!!

 

Share this article Share on Facebook
Facebook
51Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Digg this
Digg
Share on Reddit
Reddit
0