— On Comms Design. From London

Women on Web 2012

Merg la Women on Web in fiecare an ca sa ma gandesc putin la mine ca femeie in online si nu numai ca om de online. Anul trecut am povestit despre cat de greu imi este sa ma protejez si sa nu ma expun in online, un mediu care mi se pare eminamente supus exceselor si rautatilor. Am vorbit despre indarjirea cu care imi construiesc o alta persoana pe net, pentru ca mi se pare atat de imprudent sa te deschizi in fata atator oameni care de cele mai multe ori nu iti vor neaparat binele.

Anul asta am mers la Women on Web sub auspiciile unor articole citite recent si care mi-au ridicat o multime de semne de intrebare. Si am vorbit despre singuratate si despre riscurile supra-conectivitatii. Probabil ca nu am fost atat de coerenta pe cat imi doresc insa subiectul este unul foarte apropiat mie si am incercat sa exemplific cu lucruri pe care le intalnesc zi de zi.

In articolele citate se vorbeste despre mirajul omului hyper conectat care are impresia ca daca ar multi prieteni virtuali nu este singur. In mod evident lucrul asta nu e posibil ptr ca, cu cat incerci sa relationezi cu mai multi oameni, cu atat adancimea relationarii e mai mica, lucrurile incep sa se petreaca mai la suprafata. Relatiile ca si conversatiile au nevoie de adancime, de timp, de efort. E imposibil sa aloci toate aceste lucruri unui numar tot mai mare de conexiuni.

Si aici voiam sa subliniez ceva foarte important si sper ca am facut-o si in discursul meu: nu ma refer la noi ca entitati ale unei comunitati de informare si devenire. Nu vorbesc de noi ca acumulatori de FACTS, nici ca oameni de cariera, nici ca oameni retelari – ca tot scriam despre asta acum ceva vreme. Toate aceste aspecte ale unui individ nu pot decat sa infloreasca in mediul digital. Ma refer aici la omul din interior, pe care eu, va marturisesc, l-am descoperit tarziu si cu greu si care, in mod absolut ciudat, are la fel de mare nevoie de timp, efort, adancime ca si restul.

Am incheiat cu o concluzie simpla: daca pe vremuri internetul era informatie, acum internetul suntem noi pentru ca informatia si conexiunile sunt sociale, vin si se impartasesc de la noi. Daca noi, ca oameni interiori, nu suntem acolo unde trebuie nici ceea ce proiectam nu este cum trebuie. Internetul asa cum exista el azi e din ce in ce mai mult opera noastra, si, in consecinta, e important sa fim cum trebuie ca sa il construim cum trebuie.

Gasiti articolele in chestiune si citatele care mi s-au parut relevante in prezentare aici.

LATER UPDATE: Iaca au mai scris si alti oameni despre ce s-a intamplat acolo 🙂 [evident, le postez ca zic frumos si de mine. merci Tincuta!]

http://laluboutique.blogspot.com/2012/04/women-on-web-cum-fost.html

 

Share this article Share on Facebook
Facebook
21Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Digg this
Digg
Share on Reddit
Reddit
0